#Exponatul Lunii

Exponatul lunii noiembrie prezintă un exemplar rar de pahar de sticlă din necropola Sântana de Mureș-Cerneahov, descoperit în localitatea Tigheci. Acest pahar, datat în a doua jumătate a secolului IV d.Hr., evidențiază măiestria artizanală a vremii, fiind confecționat din sticlă verzuie translucidă, de formă tronconică, cu decor geometric complex. Paharul este decorat cu trei rânduri de fațete hexagonale, încadrate de linii adâncite, și un șir de ove alungite sub margine, caracteristici care îl încadrează în seria VII a conform clasificării lui E. Straume. Aceste trăsături ornamentale sugerează influențe artistice din diferite regiuni și denotă circulația tehnologiilor și a ideilor în cadrul culturii Sântana de Mureș-Cerneahov.

Contextul arheologic al descoperirii

Necropola Sântana de Mureș-Cerneahov de la Tigheci se află într-o zonă cu o istorie complexă a locuirii, situată pe versantul de nord-vest al râului Tigheci, în punctul „La Lutărie". Identificată în anii '80 ai secolului XX în urma exploatărilor ilegale de lut, necropola a suferit numeroase deteriorări, care au condus la pierderea unor artefacte valoroase și la distrugerea unor morminte. Printre obiectele salvate de dl. Ion Pușcașu, fondatorul Muzeului de Istorie și Etnografie din Tigheci, se numără piese ceramice lucrate la roată, care reflectă tradițiile și tehnicile comunităților din perioada migrațiilor.
O primă investigație arheologică a sitului a avut loc în 1990, când s-a descoperit un mormânt de înhumație fără inventar, dar complet. În urma unor prospecțiuni din 2013 și 2015 realizate de Agenția Națională Arheologică, a fost observată distrugerea continuă a necropolei prin eroziune. Situația a impus săpături de salvare în 2017, când au fost documentate și cercetate cinci morminte din cultura Sântana de Mureș-Cerneahov. Această campanie arheologică a permis, printre altele, recuperarea oaselor unui schelet de bărbat cu vârsta la deces estimată între 40 și 45 de ani, aspect ce aduce informații suplimentare privind structura demografică a comunității respective.

Importanța și analogii culturale

Paharul din sticlă decorat cu fațete hexagonale se numără printre cele mai prețioase artefacte din necropola de la Tigheci. Astfel de pahare sunt caracteristice pentru cultura Sântana de Mureș-Cerneahov și au fost găsite în câteva situri importante, precum Târgșor și Bârlad-Valea Seacă (România) și Gavrilovka, Ranjevoe (Ucraina), indicând conexiunile culturale și comerciale ale comunității cu alte centre de influență din perioada târzie a antichității. Textele antice și analogiile culturale sugerează o arie de interacțiune complexă, cu influențe elenistice și romane, care s-a reflectat și în producția de obiecte de lux, precum acest pahar de sticlă.

Tur Virtual

Expoziții

„Arta prelucrării osului din preistorie până în perioada premodernă”

10-30 noiembrie 2011

Cantitățile mari de materie primă obținute grație creșterii animalelor și practicării vânătorii, au stimulat, din cele mai vechi timpuri, prelucrarea osului și cornului. Această preocupare a evoluat de la o simplă îndeletnicire casnică la o adevărată artă, în care piesele sunt realizate cu multă meticulozitate, măiestrie, simț estetic și gust artistic. Fiind ușor de prelucrat, osul și cornul au oferit o mare libertate de exprimare, permițând crearea unei game impresionante de obiecte, prin utilizarea multiplelor tehnici cum ar fi tăierea, șlefuirea, gravarea, găurirea etc. Stațiunile din paleolitic și neo-eneolitic de la Trinca, Butești, Cosăuți și Brânzeni, așezările și necropolele de la Trifăuți, Săcărăuca, Dănceni, Ruseștii Noi, Costești, Vulcănești, Giurgiulești ș.a., dar și cele din epoca bronzului, a fierului timpuriu și din evul mediu, oferă cea mai mare gamă de materiale, dar și de piese de artă și podoabă, obiecte exotice de o rară frumusețe și diversitate.

Expoziția „Arta prelucrării osului din preistorie până în perioada premodernă" reunește cele mai reprezentative piese - unelte și obiecte din os, corn și din colți de mistreț - descoperite în rezultatul investigațiilor arheologice din a doua jumătate a secolului al XX-lea și începutul secolului XXI în stațiunile, așezările și necropolele din spațiul pruto-nistrean, din paleolitic și până în epoca medievală. Acestea pot fi încadrate în categoria uneltelor de muncă, a armelor, a pieselor de artă sau a podoabelor.

Din categoria uneltelor din os, cele mai frecvent descoperite sunt străpungătoarele de diferite dimensiuni, dăltițele și pumnalele ornamentate, precum și acele. Din corn erau tăiate brăzdare, suporturi pentru săpăligi cu tăiș din piatră, suporturi pentru seceri cu lame din silex și obsidian, plantatoare, suporturi pentru topoare înmănușate sau dălți, mânere pentru unelte cu tăișul din piatră, bronz sau fier. Din pereții oaselor mari erau confecționate dălți, răzuitoare din omoplați pentru prelucrarea pieilor, spatule plate pentru netezirea vaselor sau pentru decorare, săgeți, vârfuri de sulițe și lance, ace simple sau cu capul perforat, cârlige de undițe, harpoane etc. Un loc aparte îl dețin piesele de artă și de podoabă - pandantive antropomorfe din os, aplice, nasturi, mărgele etc. care, ca forme și motive, se încadrează în categoria de obiecte ce reflectă gusturile artistice și estetice ale băștinașilor.