#Exponatul Lunii

Exponatul lunii noiembrie prezintă un exemplar rar de pahar de sticlă din necropola Sântana de Mureș-Cerneahov, descoperit în localitatea Tigheci. Acest pahar, datat în a doua jumătate a secolului IV d.Hr., evidențiază măiestria artizanală a vremii, fiind confecționat din sticlă verzuie translucidă, de formă tronconică, cu decor geometric complex. Paharul este decorat cu trei rânduri de fațete hexagonale, încadrate de linii adâncite, și un șir de ove alungite sub margine, caracteristici care îl încadrează în seria VII a conform clasificării lui E. Straume. Aceste trăsături ornamentale sugerează influențe artistice din diferite regiuni și denotă circulația tehnologiilor și a ideilor în cadrul culturii Sântana de Mureș-Cerneahov.

Contextul arheologic al descoperirii

Necropola Sântana de Mureș-Cerneahov de la Tigheci se află într-o zonă cu o istorie complexă a locuirii, situată pe versantul de nord-vest al râului Tigheci, în punctul „La Lutărie". Identificată în anii '80 ai secolului XX în urma exploatărilor ilegale de lut, necropola a suferit numeroase deteriorări, care au condus la pierderea unor artefacte valoroase și la distrugerea unor morminte. Printre obiectele salvate de dl. Ion Pușcașu, fondatorul Muzeului de Istorie și Etnografie din Tigheci, se numără piese ceramice lucrate la roată, care reflectă tradițiile și tehnicile comunităților din perioada migrațiilor.
O primă investigație arheologică a sitului a avut loc în 1990, când s-a descoperit un mormânt de înhumație fără inventar, dar complet. În urma unor prospecțiuni din 2013 și 2015 realizate de Agenția Națională Arheologică, a fost observată distrugerea continuă a necropolei prin eroziune. Situația a impus săpături de salvare în 2017, când au fost documentate și cercetate cinci morminte din cultura Sântana de Mureș-Cerneahov. Această campanie arheologică a permis, printre altele, recuperarea oaselor unui schelet de bărbat cu vârsta la deces estimată între 40 și 45 de ani, aspect ce aduce informații suplimentare privind structura demografică a comunității respective.

Importanța și analogii culturale

Paharul din sticlă decorat cu fațete hexagonale se numără printre cele mai prețioase artefacte din necropola de la Tigheci. Astfel de pahare sunt caracteristice pentru cultura Sântana de Mureș-Cerneahov și au fost găsite în câteva situri importante, precum Târgșor și Bârlad-Valea Seacă (România) și Gavrilovka, Ranjevoe (Ucraina), indicând conexiunile culturale și comerciale ale comunității cu alte centre de influență din perioada târzie a antichității. Textele antice și analogiile culturale sugerează o arie de interacțiune complexă, cu influențe elenistice și romane, care s-a reflectat și în producția de obiecte de lux, precum acest pahar de sticlă.

Tur Virtual

Expoziții

„Bărbăție și Credință” (Distincții militare din colecția MNIM)

17 mai 2014 - 17 mai 2015

Muzeul Național de Istorie a Moldovei păstrează o bogată colecție de distincții militare din perioada secolelor XVIII-XXI. Această valoroasă colecție este puțin cunoscută publicului larg, ceea ce a motivat organizarea expoziției „Bărbăție și Credință".

Pentru a crea publicului vizitator o imagine cât mai amplă referitor la momentul apariției distincțiilor militare, prezentarea este făcută în ordine evolutivă, din punct de vedere cronologic și tipologic, și reunește o selecție de peste 200 de piese reprezentative din această colecție.

Discursul expozițional debutează cu două falere sarmatice sec. I-II d. Chr. Trebuie remarcată în egală măsură valoarea istorică, artistică și intrinsecă a acestor adevărate bijuterii, care sunt simboluri ale autorității respective.

Epoca de aur a sistemelor de decorații o constituie perioada modernă și contemporană; mai exact începând cu politica expansionistă a Prusiei lui Friedrich II și a Rusiei lui Petru cel Mare. Astfel, un centru maxim de interes în expoziție îl formează ordinele și medaliile vest-europene, românești și rusești, din sec. XVIII-XIX: Ordinul Sfântul Stanislav, clasa III. Rusia, 1765; Ordinul Sfânta Ana, clasa III. Rusia, 1787; Ordinul Virtuti Militari. Polonia, 1792; Ordinul Soarelui Răsare, clasa V. Japonia, 1878. Dintre piesele expuse se remarcă Ordinul Steaua României, primul ordin românesc înființat prin legea votată în 10 mai 1877.

Un interes aparte prezintă distincțiile militare din tumultuoasa perioadă a războaielor ruso-turce: Medalia Bătălia de la Cahul. Rusia, 1770; Medalia Pacea de la Kuciuk-Kainargi. Rusia, 1774; Medalia Pacea cu Turcia. Rusia, 1791; Medalia Bătălia maritimă de la Česmen. Rusia, 1770 etc.

Distincțiile din perioada războaielor ruso-turce alternează cu cele din timpul celor două conflagrații mondiale (1914-1918; 1940-1945): Crucea de Fier. Prusia, 1914; Medalia Crucea de Foc. Austria, 1914; Crucea Sfântul Gheorghe, clasa I-IV. Rusia, 1914; Ordinul Nourul Alb, Manciuria. 1932; Ordinul Steaua Polară. Mongolia, 1937; Ordinul Kutuzov, clasa I. URSS, 1944; Ordinul Suvorov, clasa II. URSS, 1944; Crucea Grünwald. Polonia, 1944; Medalia Ușakov, clasa II. URSS, 1944; Ordinul Za Vitezctvi. Cehoslovacia, 1945; Ordinul Alexandr Nevski. URSS, 1944; Ordinul Otečestvennaja Vojna, clasa I-II. URSS, 1942.

Expoziția continuă cu un șir de ordine și medalii postbelice din fostele țări socialiste: Ordinul Tudor Vladimirescu. România, 1966; Ordinul Ian Žižca. Cehoslovacia, 1946; Medalia Veteran Voorujionnyh Sil SSSR. URSS, 1976; Medalia Za Otličie v voinskoj slujbe. URSS, 1974.

Unele din decorații sunt însoțite de brevete în care sunt trecute numele persoanei decorate, numărul decretului și motivul care a condus la acordarea distincției.

Circuitul expozițional se încheie cu distincții militare de stat ale Republicii Moldova, conferite pentru acte de eroism și conducere iscusită a operațiunilor militare. Cea mai înaltă distincție în această categorie este Ordinul Ştefan cel Mare, înființat în 1992.

Pentru a conferi expoziției un cadru solemn și sobru, expunerea este complinită cu steaguri, drapele, stindarde de luptă și pavilioane.

Expoziția Bărbăție și Credință difuzează informații despre trecut și trezește publicului sentimente de venerație față de înaintași, însuflețindu-le dorința de a duce mai departe marile lor deziderate.