#Exponatul Lunii

Acest portret impresionant al lui Mihai Eminescu, realizat de artistul Alexandru Gușanov, este inspirat din una dintre cele patru fotografii cunoscute ale poetului. Fotografia care a stat la baza acestui portret a fost realizată în anul 1869, în Piața Sf. Wenceslas din Praga, când Eminescu avea doar 19 ani. Compoziția ovală și cromatica armonioasă subliniază personalitatea marcantă și carisma tânărului poet, surprinzând o expresie ce sugerează atât melancolie, cât și profunzime intelectuală.
Alexandru Gușanov (1929-2005), pictor moldovean de origine ucraineană, s-a remarcat prin opera sa vastă, ce numără aproximativ 5.000 de lucrări - portrete, peisaje și naturi statice. Stabilit în Moldova din 1945, Gușanov a absolvit Școala Republicană de Arte Plastice „I.E. Repin" din Chișinău în 1952. Lucrările sale au fost expuse în numeroase expoziții naționale și internaționale, fiind apreciate în țări precum Franța, Ungaria, Rusia și Iugoslavia. Artistul a dedicat o mare parte din cariera sa creării de portrete ale personalităților istorice și culturale, inclusiv Dimitrie Cantemir, Mihail Kogălniceanu și Alexei Mateevici, care fac parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei.
Subiectul portretului, Mihai Eminescu (1850-1889), este cel mai important poet al literaturii române, ale cărui opere reflectă profunzimea gândirii, sensibilitatea față de natură și identitatea națională. La vârsta de 19 ani, când a fost realizată fotografia ce a inspirat acest portret, Eminescu se afla în plin proces de formare intelectuală, pregătindu-se să devină vocea emblematică a culturii românești. Printre cele mai cunoscute creații ale sale se numără poemul Luceafărul, o capodoperă a literaturii universale.

Tur Virtual

Expoziții

„DAVELE MOLDOVEI”

(Fortificațiile traco-getice din spațiul pruto-nistrean la 70 de ani de la începutul cercetării)

20 septembrie – 31 octombrie 2016

Expoziția „Davele Moldovei" a fost organizată în cadrul Zilelor Europene ale Patrimoniului și este dedicată aniversării a 70-a de la începutul investigaților arheologice la cetățile traco-getice de pe teritoriul actualei Republici Moldova. Ea reunește circa 160 piese arheologice din fondurile Muzeului Național de Istorie a Moldovei și ale Muzeului de antichități „Tudor Arnăut" de la Universitatea de Stat din Moldova. Vestigiile arheologice sunt reprezentate de: vase ceramice de diferite forme și dimensiuni, unelte de muncă, arme, piese vestimentare și de podoabă, obiecte de cult etc.

Primele fortificații traco-getice din spațiul pruto-nistrean sunt semnalate încă în perioada interbelică. Însă, repertorierea și cercetarea lor demarează abia după cel de-al Doilea Război Mondial. Un merit deosebit în descoperirea și investigarea siturilor fortificate din sec. VI-III a. Chr. îl are cercetătorul G.D. Smirnov care în anul 1946 întreprinde mai multe periegheze în bazinul Nistrului Mijlociu, bazinul Răutului Inferior, bazinul Botnei. Ca urmare, au fost descoperite cetățile de la: Saharna Mare, Saharna Mică, Saharna „Revechin", Butuceni, Trebujeni „Potârca", Horodca Mare, Horodca Mică ș.a. În același an, la 29 august, sub conducerea lui G.D. Smirnov încep săpăturile la cetatea Saharna Mare, prima fortificație traco-getică de pe teritoriul actualei Republici Moldova, cercetată arheologic.

Perieghezele și investigațiile arheologice la cetățile traco-getice au continuat și în deceniile următoare, ceea ce a condus la cunoașterea la momentul de față a peste 80 de situri de acest tip.

În urma cercetărilor arheologice, realizate pe parcursul ultimilor 70 de ani, au fost recuperate numeroase și variate vestigii, a căror majoritate, actualmente, se află în fondurile Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

Un loc aparte în expoziție îl ocupă vasele ceramice de diferite forme și dimensiuni, provenite din săpăturile lui G.D. Smirnov de la Butuceni, precum și din cercetările recente de la Saharna Mare, Saharna „Revechin", Trebujeni „Potârca", Horodca Mică, Rudi ș.a.

Activitatea de producție în fortificațiile traco-getice este argumentată de numeroasele unelte de muncă, prezente în expoziție prin topoare, seceri, cuțite și alte piese din fier. De asemenea, sunt expuse fusaiole de diferite dimensiuni și forme, utilizate de locuitorii cetăților la torsul lânii, inului etc.

Un rol important în stabilirea caracterului militar al fortificațiilor îl au armele atestate în majoritatea siturilor investigate arheologic. În expoziție ele sunt reprezentate de numeroase vârfuri de săgeți, confecționate din bronz.

O categorie aparte de descoperiri constituie piesele de podoabă, vestimentare și toaletă, prezentate de oglinzi, fibule, brățări, inele ș.a., confecționate din argint, bronz și fier.

Relațiile comunităților care au locuit în fortificațiile traco-getice și în așezările din împrejurimi cu civilizația greacă sunt demonstrate de numeroase piese de import: amfore, veselă de lux, podoabe etc. Acestea fiind prezente în expoziție prin lekane, amfore întregi și fragmentare, ce provin din faimoase centre grecești ca Chios, Thasos, Heracleea Pontică, Sinope ș.a.

Expoziția este completată de un șir de postere în care sunt redate hărți, ortofotoplanuri, imagini de ansamblu ale fortificațiilor, fotografii ale valurilor și șanțurilor de apărare, imagini ce redau procesul investigațiilor arheologice etc.

Pliant: