#Exponatul Lunii

Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu. Telegraful s-a răspândit foarte repede și o rețea de sârme se întindea în întreaga lume.

În 1837, pictorul si fizicianul american Samuel Morse a inventat primul aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840. Pentru a trimite mesaje prin fir, Morse elaborează în 1838 un cod simplu de puncte și liniuțe, care reprezentau literele alfabetului, cunoscut ca „alfabetul Morse".

Atât codul Morse cât și aparatul telegrafic au fost îmbunătățite de-a lungul vremii, telegraful devenind mai bine de un secol cel mai răspândit sistem de comunicare și transmitere a informației, până la apariția internetului. Sistemul de telegrafie a constat dintr-o serie de stații repetoare de-a lungul traseului liniei de transmisie. Fiecare stație avea un operator care primea și transmitea mesaje prin telegraf. Aparatul Morse transmitea circa 25 de cuvinte pe minut, care erau înregistrate codificat pe o bandă de hârtie. Operatorul însărcinat cu transmiterea mesajului îl decodifica și îl scria pe hârtie folosind o mașină de scris specială.

În Basarabia, telegraful a pătruns în 1860: la 8 aprilie își începe activitatea stația telegrafică Bender, iar la 24 aprilie cea din Chișinău, urmare a construcției primei linii telegrafice Odesa-Chișinău-Leova. În prezent, s-a renunțat la serviciile de telegrafie. Singurii care mai folosesc comunicarea codificată sunt radioamatorii.

Aparatul telegrafic Morse prezentat provine de la uzina electrotehnică Osinoostrovsky, Uniunea Sovietică, și datează cu anul 1934. Exponatul a fost restaurat de către Mihail Culașco.

Tur Virtual

Expoziții

„Linia de cale ferată Bender (Tighina) – Galați 140 de ani de la realizare: 27 iulie – 4 noiembrie 1877”

27 iulie – 10 septembrie 2017

Muzeul Național de Istorie a Moldovei a organizat o expoziție de fotografie dedicată construcției liniei de cale ferată Bender (Tighina) - Galați, celebrând astfel un important moment aniversar din istoria căii ferate din Moldova.

În premieră sunt expuse 32 de imagini din colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei, realizate de un fotograf notoriu din Odesa, I. Antonopoulo. Fotografiile prezintă, pas cu pas, realizarea acestui „drum de fier" din Basarabia, cu o lungime de 304 km, ce lega Benderul de portul dunărean Galați. Expoziția își propune să refacă, prin intermediul fotografiei documentare de epocă, epopeea unui șantier feroviar - executarea lucrărilor de terasament, construcția de poduri, de stații de pompare și turnuri de apă, de depouri și stații de cale ferată etc. - , care a fost finalizat într-un timp record de numai trei luni. Expunerea este complinită cu o machetă a unei locomotive cu aburi, construită în 1900 de compania americană „Richmond Locomotive Works".

Momentul aniversar a fost marcat și printr-o emisiune filatelică - un plic cu marcă fixă „140 de ani de la construcția liniei de cale ferată Bender (Tighina) - Galați", realizat de Î.S. „Poșta Moldovei" și pus în circulație în cadrul expoziției.

La manifestarea de inaugurare, care a avut loc pe 27 iulie, ora 12.00, au luat cuvântul: directorul general al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, dr. hab. Eugen Sava; vicedirectorul general al Î.S. „Calea Ferată din Moldova", Serghei Tomșa; directorul general adjunct al Î.S. „Poșta Moldovei", Ludmila Buzu; directorul adjunct al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, Aurelia Cornețchi.

Construcția liniei de cale ferată Bender - Galați a fost aprobată în timpul războiului ruso-româno-turc din anii 1877-1878 și avea menire strategico-militară, deoarece ea trebuia să satisfacă necesitățile armatei ruse în campania împotriva turcilor. Luc¬rările de construcție au început la 27 iulie 1877 și s-au încheiat la 4 noiembrie 1877. Gândirea inginerească s-a confruntat cu mari dificultăți în realizarea acestei rute feroviare: terasamentul căii ferate străbătea un teren accidentat, degradat de ravene și traversat de multiple râulețe și lacuri. Pentru nivelarea terenului pe alocuri a fost nevoie de executarea unor excavații sau dimpotrivă a rambleurilor, de construcția unor poduri peste râuri și vâlcele. La lucrările de construcție au fost atrași țăranii din localitățile pe care urma să le traverseze viitoarea linie și trei divizii de ostași din batalionul disciplinar, în total peste 11 mii de persoane.

Harta feroviară din acea perioadă a fost completată cu noi stații, precum Bender, Căinari, Căușeni, Zloți, Schinoasa, Valul lui Traian, Reni ș.a. La Bender și Reni au fost construite ateliere și depouri de locomotive. Toate edificiile din lemn au fost construite după proiectul arhitectului-șef al orașului Chișinău, Alexandru Bernardazzi.

Obiectivul principal al construcției a fost îndeplinit într-un termen record. Peste o sută de zile, la 4 noiembrie 1877, în gara Galați a sosit primul tren militar.