#Exponatul Lunii

Descoperire întâmplătoare. Vasul de metal a fost, probabil, utilizat în calitate de urnă funerară. A fost găsit împreună cu un alt vas, de tip scoică, utilizat drept capac pentru urna funerară, într-o surpătură a drumului pe teritoriul rezervației naturale Iahorlâc, raionul Dubăsari. Satul Iahorlâc este situat la gura pârâului omonim, care este afluent de stânga al fluviului Nistru.

Aparține tipului Hemmoo (sau Eggers 63) și constituie o descoperire rară în siturile antice târzii din secolele II - III de după Hristos. Acest tip de vase este considerat de cercetători a fi de origine italică, galo-italică sau mediteraneană, utilizat frecvent în calitate de urnă funerară sau de inventar funerar de către bastarni. În momentul descoperirii era, conform recuperatorilor, plin cu „pământ și oase arse".

Recipientul a fost găsit împreună cu un vas din tablă de alamă, care avea pereții ondulați sau canelați. Are înălțimea de 14,9 cm (fără inelul suportului fundului). Diametrul corpului vasului este de 19,5 cm. Înălțimea totală a a vasului aste de 16,2 cm. Buza vasului este trasă în afară, având diametrul de 20,5 cm. Recipientul este confecționat din tablă subțire de alamă, de doar 0,1 cm grosime. Partea superioară a vasului este ornamentată modest. Pe mijlocul buzei, în exterior, are incizată o linie orizontală superficială. Tot pe exterior, trecerea de la buză la la corpul vasului este marcată de o canelură lată de 0,3 cm. De la nivelul acestei caneluri buza vasului este îngroșată până la 0,25 cm. Pe partea superioară a buzei vasului, pe două părți dispuse simetric, au fost decupate urechiușele de formă semicirculară, cu baza realizată în trepte. Urechiușele vasului au înălțimea de 2,2 cm și lățimea de 5,1 cm. Împreună cu „treptele" de la bază, urechiușele sunt late de 6,1 cm. Pe mijlocul urechiușei a fost realizat orificiul pentru toartă, de formă circulară alungită, cu dimensiunile de 1,2 x 1,5 cm.

Ornamentul din partea superioară a corpului vasului este reprezentat de două benzi, formate din câte două linii incizate, dispuse paralel, cu distanța între linii de 0,2 și 0,4 cm. Intervalul dintre cele două benzi este de 0,9 cm. Toarta vasului, în forma de semicerc, este mobilă, destul de groasă, rectangulară în secțiune (08 x 0,9 cm). Este realizată dintr-o bară alamă cu colțurile rotunjite. Are capetele subțiate până la 0,6 cm și lățite până la 0,9 cm, pe o lungime de 2,6 cm, care amintesc capete de pasăre. Pe partea mediană, pe trei părți ale barei din care a fost confecționată toarta, au fost realizate semne incizate, care amintesc cifrele romane IX și XI. Fundul vasului a fost confecționat dintr-o foaie de tablă aparte. Aceasta a fost lucrată prin presare la strung. Drept mărturie servește adâncitura de la tija de fixare a strungului, care s-a păstrat pe partea centrală a fundului vasului. În jurul acestei adâncituri a fost realizat un ornament format din două benzi de linii concentrice, cu diametrul de 1,8 cm și, respectiv, de 5,9 cm. Partea inferioară a vasului este supraînălțată și se sprijină pe un suport/fund inelar, format prin modelarea pereților vasului și îndoirea la strung a piesei care a format fundul propriu-zis. Acesta are diametrul de 8,7 cm.

Pentru spațiul nord-vest pontic și est-carpatic vom menționa câteva situri sau puncte disparate, în care au fost descoperite fragmente de vase de metal, utilizate în calitate de inventar funerar sau urne funerare. Este vorba de descoperirile din complexele funerare ale unor necropole plane, datate cu primele secole ale erei noastre, de la Hansca-Lutăria II și Dănceni-Ialoveni. Aici au fost identificate, prin săpătură, morminte nobiliare, fragmente de vase de bronz cu toarte de metal, asemănătoare vasului de la Iahorlîc.

Tur Virtual

Expoziții

„MEMORIA DEPORTĂRILOR”

Expoziție consacrată comemorării a 75 de ani de la deportările staliniste din 5-6 iulie 1949

3 iulie – 3 august 2024

Muzeul Național de Istorie a Moldovei organizează miercuri, 3 iulie 2024, ora 13:15, pe holul de la etaj, vernisajul expoziției „Memoria deportărilor", consacrată comemorării a 75 de ani de la desfășurarea celui de al doilea val de deportări în masă în RSS Moldovenească.

Demersul expozițional relevă aspecte privind istoria și memoria victimelor Operațiunii „Sud" din noaptea de 5-6 iulie 1949, aducând în atenția publicului vizitator materiale documentare, mărturii, obiecte personale, opere de artă, materiale video tematice. Vestigiile expuse elucidează contextul în care a avut loc organizarea celui de al doilea val de deportări, transportarea și dislocarea basarabenilor în așezările speciale din regiunile de est ale URSS, precum și exemple din practicile recente de cinstire a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din perioada RSS Moldovenească.

Regimul de reședință impus, frigul aspru și alimentația în limitele rației de pâine, munca extenuantă, școlarizarea copiilor în limba rusă erau determinate de ideologia statului-partid privind lichidarea „dușmanilor poporului" și de miturile politice despre educarea „Omului Sovietic" sau „copilăria fericită în URSS". Memoria și narațiunile orale ale supraviețuitorilor din rândul basarabenilor deportați în noaptea de 5-6 iulie 1949, precum și vestigiile prezentate în expoziție care le documentează istoria, pun în evidență suferința produsă de despărțirea de propria casă și confiscarea averii agonisite prin munca proprie, înstrăinarea de locurile natale și rusificarea forțată, moartea subită a celor care nu au avut puteri să supraviețuiască ororilor ocupației sovietice, dar și tăcerea impusă decenii la rând de către regimul totalitar-comunist în RSS Moldovenească.

Persoanele deportate în rezultatul Operațiunii „Sud" au fost impuse să se adapteze condițiilor extreme, elaborându-și noi roluri și rețele sociale: prin interacțiunea cu oamenii locului și cu autoritățile locale; prin integrarea, pe cât era posibil, în mediul cultural străin; prin învățarea limbii ruse care era declarată limba oficială de comunicare în URSS; prin performarea loialității politice și practicarea autocenzurii care facilita reintegrarea în societate și substituirea statutului de „dușman al poporului" cu cel de „cetățean sovietic".

Astăzi, la mai bine de trei decenii de la semnarea Declarației de Independență (1991), valorificarea complexă și sistematică a memoriei victimelor trecutului totalitar în Republica Moldova rămâne un deziderat al decomunizării și democratizării. Comunitățile locale ale memoriei din satele și orașele Republicii Moldova oferă exemple și modele demne de urmat în direcția cunoașterii istoriei și memoriei. Or, dimensiunea simbolică a acțiunilor comemorative vine să constituie pentru memoria victimelor regimului comunist una din formele principale de (re)cunoaștere și de asumare cu inteligență a trecutului traumatizant.

Expoziția prezintă recursul la istorie și memorie ca un act de justiție simbolică adus tuturor victimelor Operațiunii „Sud" din 5-6 iulie 1949 în RSS Moldovenească, contribuind astfel la edificarea unei culturi europene a memoriei în societatea din Republica Moldova.

Expoziția „Memoria deportărilor" va putea fi vizitată între 3 iulie - 3 august 2024, pe holul de la etaj al Muzeului Național de Istorie a Moldovei (mun. Chișinău, str. 31 August 1989, 121A).