#Exponatul Lunii

Artefactul reprezintă un topor de luptă prelucrat din rocă magmatică (diabaz), de culoare cenușiu-brună. Acesta a fost descoperit întâmplător în anul 1966, pe teritoriul satului Aluniș, raionul Rîșcani. Conform caracteristicilor sale morfologice artefactul poate fi atribuit culturii Catacombelor (sec. XXIX-XXII a. Chr).

Toporul are corpul masiv, naviform alungit, cu umerii slab reliefați, muchia scurtă și îngustă, plană și circulară în secțiune transversală. Tăișul este ușor arcuit. Orificiul a fost perforat în zona lățimii maxime a obiectului. Acesta are formă circulară și diametrul de 2,2, cm. Suprafața artefactului este minuțios șlefuită, foarte îngrijit lucrată și nu prezintă urme de lovire sau așchieri.

Dimensiuni: lungime - 20,0 cm; lățime maximă - 8,4 cm; diametrul muchiei - 5,0 cm; lățimea lamei - 7,0 cm. Greutatea - 2,3 kg.

Topoarele de luptă din piatră sunt caracteristice comunităților culturii Catacombelor și sunt descoperite de cele mai multe ori ca inventar funerar, depuse în morminte. Prezența topoarelor în complexele funerare, atribuie acestora o funcționalitate complexă: arme - simboluri sociale - obiecte de cult. Topoarele erau utilizate inițial ca arme, devenind simbol social pentru proprietar, ulterior căpătând și caracter votiv în rezultatul depunerii lor în morminte, pentru a servi defunctului și după moartea sa. Despre funcția de simbol social a topoarelor de luptă din piatră ne vorbesc rocile de înaltă calitate utilizate la prelucrarea lor, dar și modul de executare deosebit de îngrijit. În cazul toporului de la Aluniș în favoarea acestei ipoteze vin și dimensiunile mari ale acestuia, care îl deosebesc de alte exemplare.

Descoperirea topoarelor de luptă din piatră în afara unui complex funerar, poate însemna o depunere cu caracter votiv al acestuia. Este greu de imaginat că aceste piese deosebit de îngrijit lucrate, din roci de înaltă calitate aduse de la distanțe mari, puteau fi abandonate sau pierdute întâmplător. Mult mai probabil, acestea erau depuse în scopuri magico-religioase, caz posibil și pentru toporul de piatră descoperit la Aluniș.

Tur Virtual

Expoziții

„Portretul lui Václav Havel”

2 martie - 10 aprilie 2016

Expoziția a fost organizată de Centrul Ceh București (curator: František Zachoval), în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei și Ambasada Republicii Cehe în Moldova.

Expoziția este un omagiu adus aniversării a 80 de ani de la nașterea lui Václav Havel, pe care acesta nu a mai trăit-o. Václav Havel este scriitor, filosof, disident și om politic ceh. A fost unul dintre primii purtători de cuvânt ai Cartei 77, personalitate de frunte a schimbărilor politice din noiembrie 1989, ultimul președinte al Cehoslovaciei și primul președinte al Republicii Cehe. Geniul literar, calitățile morale ireproșabile și victoriile politice l-au făcut una dintre cele mai respectate personalități ale sfârșitului de secol XX.

Expoziția reflectă personalitatea lui Václav Havel în viziunea artiștilor cehi. Fără îndoială, Havel a jucat unul dintre cele mai importante roluri în lunile revoluționare din 1989, când a formulat în mod sclipitor scopul fundamental al perioadei de transformare ce avea să urmeze, ca de exemplu reconstruirea sistemului politic pluralist sau reconstruirea economiei de piață. De aceea, paradigma expoziției este însuși conceptul lui Havel asupra lumii, el fiind unul din cei mai importanți promotori ai pluralismului de opinii. Același pluralism stă la baza proiectului expozițional, care prezintă personalitatea lui Václav Havel prin lucrări realizate între 1990 și 2015 de cunoscuți artiști cehi, precum: Milan Knížák, Jiří Kovanda, Jiří David, Kurt Gebauer, Milan Mikuláštík, Adam Kovalčík, Bořek Šípek, Martin Zet și grupul artistic Guma Guar.

Lucrările prezente în expoziție sunt: „Česká krajina" (Peisaj ceh - 1990) de Milan Knížák; „Skryté podoby" (Portrete ascunse - Václav Havel, 1991-1995), lucrare care face parte din vastul proiect internațional al lui Jiří David; „Havla zřejmě čeká těžší práce doma" (Evident, pe Havel îl așteaptă o treabă și mai grea acasă - 1998) de Jiří Kovanda; medalia comemorativă „Macroscopium rationem popularem tuens stand" (2014) de Bořek Šípek; instalația „Srdce" (Inima - 1997-2007) de Kurt Gebauer; billboard-ul „Podpis krvavého humanisty" (Semnătura umanistului însângerat) de Guma Guar; „Power Play" (1998) de Milan Mikuláštík; „Portretul lui Václav Havel" (2013) de Adam Kovalčík; „Easy Marchers" (video, 26 min. 39 sec.) de Martin Zet. Lucrările surprind personalitatea caracteristică a lui Václav Havel, atât prin ochii critici, cât și admirativi ai artiștilor vizuali cehi contemporani.

Evenimentul a fost susținut de Staropramen. Partener media: Kiss FM.