La 2 martie 2021 se împlinesc 29 de ani de la declanşarea conflictului armat din raioanele de est ale Republicii Moldova, conflict provocat de aventurierii politici şi forţele proimperiale revanşarde din fostul imperiu sovietic.
Sub pretextul inventat al „apărării hotarelor de sud ale Rusiei", aceştia au încurajat separatismul transnistrean, au înarmat formaţiunile paramilitare ale gardiştilor, au trimis împotriva Moldovei independente mii de cazaci mercenari, criminali eliberaţi înainte de termen din închisori, tancuri şi rachete „Alazan", sperând că cu ajutorul lor vor reuşi să reanime imperiul dispărut.
În ziua de 2 martie 1992, când Preşedintele Republicii Moldova Mircea Snegur rostea, în şedinţa plenară a Adunării Generale a ONU, discursul de graţie cu prilejul primirii Republicii Moldova în Organizaţia Naţiunilor Unite, grupuri de gardişti şi cazaci înarmaţi cu pistoale-mitraliere şi maşini blindate au luat cu asalt sediul secţiei raionale de poliţie Dubăsari. Au căzut cei dintâi morţi. La sud, în Vulcăneşti, alt grup înarmat atacă sediul raional al poliţiei. Acelaşi lucru se întâmplă, simultan, la Tighina, Grigoriopol şi Cocieri... Printre primii care au căzut atunci la datorie sunt: locotenent-colonelul Mihai Moraru, comisarul secţiei raionale de poliţie Hânceşti; Iurie Bodiu, Valentin Slobozenco, Tudor Buga, Sergiu Ostaf, Vitalie Păvăluc, Victor Lavrenţov, rus de naţionalitate, originar din Tighina; Boris Dovgani din Pârâta, Serghei Culaţchi, ginerele bravului combatant generalul Anton Gămurari... Din apele Nistrului au fost pescuite corpurile neînsufleţite ale sergentului V. Purice şi şoferului N. Galben din Tighina.
Astfel, conflictul politic din zona nistreană a degenerat într-un adevărat război fratricid. Sunt atacaţi oameni paşnici, sate întregi sunt ţinute sub tirul căzăcesc, peste 50 mii de locuitori paşnici din zona nistreană sunt nevoiţi să-şi părăsească vetrele, salvându-se de urgia războiului.
Calvarul început la Dubăsari a lăsat în urma sa sute de morţi şi schilozi, orfani, văduve, mame cu suflete împietrite de durere; a provocat distrugeri şi pierderi materiale incomensurabile pe ambele maluri ale Nistrului.
Crâmpeie şi cronici mai detaliate ale acelor evenimente dramatice pot fi găsite în diferite izvoare: albume, monografii, culegeri de documente, lucrări memorialistice, relatări de ziare.
O încercare de a reconstitui realitatea tragediei de la Nistru reprezintă şi expoziţia comemorativă „Război la Nistru".
Ea a fost concepută ca un omagiu adus tuturor participanţilor la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii şi independenţei Republicii Moldova şi, în primul rând, celor ce şi-au sacrificat viaţa pe altarul libertăţii Patriei.
Expoziţia reuneşte imagini cutremurătoare realizate în zona conflictului de către fotoreporterii T. Iovu, N. Pojoga, M. Vengher, A. Mardare, S. Voronin, T. Anghel ş. a. Imaginile reconstituie calvarul prin care au trecut apărătorii Moldovei în luptele de la Dubăsari şi Tighina, pe platourile de la Cocieri şi Coşniţa, au imortalizat eroismul şi bărbăţia poliţiştilor şi voluntarilor moldoveni, greutăţile şi umilinţele războiului, familii distruse, case şi sate în ruine, chipuri de femei şi copii transfigurate de durerea pierderii celor dragi.
Un compartiment aparte al expoziţiei este dedicat combatanţilor căzuţi în luptele pentru apărarea independenţei şi integrităţii Republicii Moldova.
Expoziţia „Război la Nistru" a fost organizată cu prilejul împlinirii a 29 de ani de la declanşarea conflictului armat de pe Nistru şi este dedicată tuturor apărătorilor integrităţii şi independenţei Republicii Moldova.
Serviciul de ceai, incomplet compus din 7 piese (ceainic, vas pentru lapte, zaharniță, două căni cu farfurioare), expus în această vitrină reprezintă un produs al celebrei fabrici din orașul Meissen, regatul Saxonia, Germania, lucrat în prima jumătate a secolului al XIX-lea din porțelan de înaltă calitate. Exponatul a intrat în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei prin transfer de la Casa-muzeu „G. Cotovschi" din Hâncești, închisă în anii 1989-1990.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
