#Exponatul Lunii

Porțelanul este un material ce-a stârnit mult interes de-a lungul istoriei, iar fabricarea acestuia a fost o adevărata provocare. Numit și „aur alb", porțelanul este un material ceramic alb și translucid, obținut prin arderea la temperaturi înalte a unei paste de caolin, cuarț și feldspat, plus alte adaosuri. Pentru prima oară el a fost descoperit și folosit în China. Primele obiecte chinezești au ajuns în Europa în secolul al XIII-lea, însă o răspândirea mai largă a porțelanului chinezesc pe continentul european se atestă în secolul al XVII-lea. Tehnologia producerii porțelanului a fost ținută în secret foarte mult timp de către chineji.

Prima manufactură de porțelan dur din Europa, cea din orașul Meissen, a fost deschisă în 1710 datorită descoperirilor făcute în producerea porțelanului de către matematicianul și fizicianul din Saxonia Ehrenfried Walter von Ischirnhaus (1661-1708), realizate în practică de alchimistul de la curtea regală - Johann Friedrich Böttger (1682-1718), care a inventat smalțul și a obținut contopirea absolută a ciobului și smalțului. Fabrica Meissen, funcțională și astăzi, a creat și creează o gamă vastă de produse din porțelan. Realizate de cei mai buni artiști, sculptori și gravori, care utilizează culori unice, pictate manual, cu un design exclusiv, produsele Meissen sunt de o calitate și eleganță deosebită, cu o faimă mondială.

Serviciul de ceai, incomplet compus din 7 piese (ceainic, vas pentru lapte, zaharniță, două căni cu farfurioare), expus în această vitrină reprezintă un produs al celebrei fabrici din orașul Meissen, regatul Saxonia, Germania, lucrat în prima jumătate a secolului al XIX-lea din porțelan de înaltă calitate. Exponatul a intrat în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei prin transfer de la Casa-muzeu „G. Cotovschi" din Hâncești, închisă în anii 1989-1990.

Este remarcabil decorul acestor piese, executat manual numit „flori germane", unul din cunoscutele stiluri de decorare cu flori și plante, practicat de meșterii de la această manufactură încă din secolul al XVIII-lea, fiind influențați de porțelanul chinezesc, decorat cu imagini de flori și fructe. O trăsătură specifică al acestui stil de decorare consta în „împrăștierea florilor", adică aranjarea lor sub formă de inflorescențe florale individuale sau buchete pe suprafața obiectelor de porțelan.

Marcajul de pe partea inferioară a pieselor reprezintă două săbii încrucișate, elemente împrumutate din stema regatului Saxonia, aplicat manual cu vopsea de cobalt sub glazură. Cu mici schimbări în reprezentarea săbiilor, această marcă este utilizată începând cu anul 1722 și până în prezent. Pentru marcajul de pe piesele din serviciu este caracteristic redarea unor puncte proeminente pe săbiile încrucișate. Acest marcaj s-a utilizat la fabrica Meissen în perioada anilor 1815-1860.

Pictura policromă florală, aurirea și aplicarea bobocului de trandafir pe capacele ceainicului și a zaharniței, conferă o delicateță sublimă acestor piese, de o răspândire rară.

Tur Virtual

Expoziții

"Ştiință și societate în Basarabia epocii moderne"

(30 aprilie - 1 octombrie 2010)

Expoziția este organizată în parteneriat cu Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, Biblioteca Națională și Muzeul Literaturii Române. Obiectivul expoziției este acela de a face cunoscută publicului o istorie a științei din Basarabia epocii moderne.

Pentru prima dată sunt reunite și expuse publicului cele mai importante colecții de patrimoniu ce reflectă, atât opera de gândire a oamenilor de știință din Basarabia, cât și activitatea cotidiana a acestora. Organizată în scopul valorificării patrimoniului cultural-științific, deținut în diverse colecții, expoziția, colateral, urmărește și alte obiective:
- inventarierea estimativă/valorică a colecțiilor de patrimoniu ce țin de domeniul „evoluției științei” în Basarabia sec. XIX-înc. sec. XX;
- reconstituirea unor segmente expoziționale reprezentative, de context, prin evidențierea locului și rolului științei în dezvoltarea societății basarabene.

Prin intermediul celor 222 de piese de patrimoniu – carte, fotografie, document, distincții de merit (medalii și diplome), obiecte personale, vizitatorii pot redescoperi un capitol deosebit de relevant ce ține istoria științei din Basarabia epocii moderne. Expresie a forței creatoare a câtorva generații de basarabeni, timp de mai bine de un secol, aceste piese de valoare - studii și cercetări monografice, reviste de specialitate, anale ale unor societăți științifice, manuale didactice etc - se constituie într-un argument peren al nașterii între românii basarabeni a marii ambiții culturale, declanșată de spectacolul culturii ruse (după anul 1812). În totalitate, piesele expuse pentru public sunt expresia unui mesaj - de rezistență și de biruință a românilor basarabenilor (într-o epocă de dominație străină) - prin opere de mare cultură.

Pentru prima jumătate a secolului al XIX, viața științifică a Basarabiei este recuperată, expozițional, în baza prezentării unor societăți științifice ce își aveau sediul la Odesa (Basarabia intră în sfera de subordonare administrativă a guvernatorului General al Novorossiei):
- Societatea Imperială Agricolă din sudul Rusiei (1828) (basarabeanul A. Sturdza este unul dintre fondatorii acesteia și vicepreședinte între anii:1833- 1847).
- Societatea de Istorie și antichități din Odesa (1839). Revista editată de Societate a găzduit opera scrisa a multor basarabeni din prima jumătate a secolului al XIX-lea: Alexandru Sturdza, Costache Stamate, Alexis Nacu, Carol și Matei Cotruță, Ion Suruceanu ș.a.

Sunt valorificate o serie de lucrări scrise de autori străini. Acestea constituie – pe parcursul sec. XIX. – o parte impunătoare ale cercetărilor științifice executate la comanda imperialilor în/și despre Basarabia (A. Egunov, Berg, A. Zașciuk, P. Batiușkov etc). În paralel sunt prezentate operele unor autori autohtoni, însă realizate și/sau publicate la Sankt Petersburg, Moscova, Odesa, Kiev, București (Ştefan Margela, Iacob Hâncu, Polihronie Sîrcu, Alexandru Iațimirski, Leon Casso, Arsenie Stadnițki, Zamfir Arbore etc). Rezultatele cercetărilor în domeniul investigațiilor istorice a câtorva generații de basarabeni, au condus - spre sfârșitul sec. XIX - la delimitarea unor direcții prioritare de cercetare:
     -   Ion Suruceanu - pune bazele unei epigrafii locale
     -   Ion Halippa - întemeietorul arhivisticii locale
     -   A. Iatimirski și Polihronie Sîrcu - întemeietorii slavisticii basarabeane

Spre sfârșitul sec. XIX- înc. sec. XX, în Basarabia se observă tendința de asociere în societăți și organizații științifice. Activitatea acestora, de asemenea va fi reflectată în expoziție:
- Comisiunea savantă a Arhivelor din Basarabia (1898)
- Societatea Istorico-Arheologică Bisericească (1904).
- Societatea Naturaliștilor (1904), centru model de înaltă organizare științifico-practică în domeniul cercetărilor agricole. Activitatea acestei societăți este direct legată de constituirea și activitatea Muzeului Zemstvei (colecția de documente, fotografii, piese entomologice și ornitologice). Activitatea societății se înscrie pe linia unei tradiții locale a investigațiilor in domeniu: Şcoala pomicolă (1842), primul centru agricol de cercetare din Basarabia (N.K. Moghileanskii, N. Zubovschi, N. Dimo, M. Pautânski. P. Ungureanu).

În final, demersul expozițional este prezentat printr-o serie de publicații ale anului 1912, lucrări științifice de autentică valoare din patrimoniul național (albume, calendare, studii etc). Colecția de fotografii (format mare): centre universitare din Sankt Petersburg, Sorbona, Odesa; societăți științifice (statutul acestora), galeria de portrete /savanți basarabeni – toate expuse pe fundalul perete/sală – completează și/sau armonizează mesajul expozițional.

-Nicolai Dimo (în centru) în laboratorul său-