#Exponatul Lunii

Exponatul lunii noiembrie prezintă un exemplar rar de pahar de sticlă din necropola Sântana de Mureș-Cerneahov, descoperit în localitatea Tigheci. Acest pahar, datat în a doua jumătate a secolului IV d.Hr., evidențiază măiestria artizanală a vremii, fiind confecționat din sticlă verzuie translucidă, de formă tronconică, cu decor geometric complex. Paharul este decorat cu trei rânduri de fațete hexagonale, încadrate de linii adâncite, și un șir de ove alungite sub margine, caracteristici care îl încadrează în seria VII a conform clasificării lui E. Straume. Aceste trăsături ornamentale sugerează influențe artistice din diferite regiuni și denotă circulația tehnologiilor și a ideilor în cadrul culturii Sântana de Mureș-Cerneahov.

Contextul arheologic al descoperirii

Necropola Sântana de Mureș-Cerneahov de la Tigheci se află într-o zonă cu o istorie complexă a locuirii, situată pe versantul de nord-vest al râului Tigheci, în punctul „La Lutărie". Identificată în anii '80 ai secolului XX în urma exploatărilor ilegale de lut, necropola a suferit numeroase deteriorări, care au condus la pierderea unor artefacte valoroase și la distrugerea unor morminte. Printre obiectele salvate de dl. Ion Pușcașu, fondatorul Muzeului de Istorie și Etnografie din Tigheci, se numără piese ceramice lucrate la roată, care reflectă tradițiile și tehnicile comunităților din perioada migrațiilor.
O primă investigație arheologică a sitului a avut loc în 1990, când s-a descoperit un mormânt de înhumație fără inventar, dar complet. În urma unor prospecțiuni din 2013 și 2015 realizate de Agenția Națională Arheologică, a fost observată distrugerea continuă a necropolei prin eroziune. Situația a impus săpături de salvare în 2017, când au fost documentate și cercetate cinci morminte din cultura Sântana de Mureș-Cerneahov. Această campanie arheologică a permis, printre altele, recuperarea oaselor unui schelet de bărbat cu vârsta la deces estimată între 40 și 45 de ani, aspect ce aduce informații suplimentare privind structura demografică a comunității respective.

Importanța și analogii culturale

Paharul din sticlă decorat cu fațete hexagonale se numără printre cele mai prețioase artefacte din necropola de la Tigheci. Astfel de pahare sunt caracteristice pentru cultura Sântana de Mureș-Cerneahov și au fost găsite în câteva situri importante, precum Târgșor și Bârlad-Valea Seacă (România) și Gavrilovka, Ranjevoe (Ucraina), indicând conexiunile culturale și comerciale ale comunității cu alte centre de influență din perioada târzie a antichității. Textele antice și analogiile culturale sugerează o arie de interacțiune complexă, cu influențe elenistice și romane, care s-a reflectat și în producția de obiecte de lux, precum acest pahar de sticlă.

Tur Virtual

Expoziții

"Ştiință și societate în Basarabia epocii moderne"

(30 aprilie - 1 octombrie 2010)

Expoziția este organizată în parteneriat cu Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, Biblioteca Națională și Muzeul Literaturii Române. Obiectivul expoziției este acela de a face cunoscută publicului o istorie a științei din Basarabia epocii moderne.

Pentru prima dată sunt reunite și expuse publicului cele mai importante colecții de patrimoniu ce reflectă, atât opera de gândire a oamenilor de știință din Basarabia, cât și activitatea cotidiana a acestora. Organizată în scopul valorificării patrimoniului cultural-științific, deținut în diverse colecții, expoziția, colateral, urmărește și alte obiective:
- inventarierea estimativă/valorică a colecțiilor de patrimoniu ce țin de domeniul „evoluției științei” în Basarabia sec. XIX-înc. sec. XX;
- reconstituirea unor segmente expoziționale reprezentative, de context, prin evidențierea locului și rolului științei în dezvoltarea societății basarabene.

Prin intermediul celor 222 de piese de patrimoniu – carte, fotografie, document, distincții de merit (medalii și diplome), obiecte personale, vizitatorii pot redescoperi un capitol deosebit de relevant ce ține istoria științei din Basarabia epocii moderne. Expresie a forței creatoare a câtorva generații de basarabeni, timp de mai bine de un secol, aceste piese de valoare - studii și cercetări monografice, reviste de specialitate, anale ale unor societăți științifice, manuale didactice etc - se constituie într-un argument peren al nașterii între românii basarabeni a marii ambiții culturale, declanșată de spectacolul culturii ruse (după anul 1812). În totalitate, piesele expuse pentru public sunt expresia unui mesaj - de rezistență și de biruință a românilor basarabenilor (într-o epocă de dominație străină) - prin opere de mare cultură.

Pentru prima jumătate a secolului al XIX, viața științifică a Basarabiei este recuperată, expozițional, în baza prezentării unor societăți științifice ce își aveau sediul la Odesa (Basarabia intră în sfera de subordonare administrativă a guvernatorului General al Novorossiei):
- Societatea Imperială Agricolă din sudul Rusiei (1828) (basarabeanul A. Sturdza este unul dintre fondatorii acesteia și vicepreședinte între anii:1833- 1847).
- Societatea de Istorie și antichități din Odesa (1839). Revista editată de Societate a găzduit opera scrisa a multor basarabeni din prima jumătate a secolului al XIX-lea: Alexandru Sturdza, Costache Stamate, Alexis Nacu, Carol și Matei Cotruță, Ion Suruceanu ș.a.

Sunt valorificate o serie de lucrări scrise de autori străini. Acestea constituie – pe parcursul sec. XIX. – o parte impunătoare ale cercetărilor științifice executate la comanda imperialilor în/și despre Basarabia (A. Egunov, Berg, A. Zașciuk, P. Batiușkov etc). În paralel sunt prezentate operele unor autori autohtoni, însă realizate și/sau publicate la Sankt Petersburg, Moscova, Odesa, Kiev, București (Ştefan Margela, Iacob Hâncu, Polihronie Sîrcu, Alexandru Iațimirski, Leon Casso, Arsenie Stadnițki, Zamfir Arbore etc). Rezultatele cercetărilor în domeniul investigațiilor istorice a câtorva generații de basarabeni, au condus - spre sfârșitul sec. XIX - la delimitarea unor direcții prioritare de cercetare:
     -   Ion Suruceanu - pune bazele unei epigrafii locale
     -   Ion Halippa - întemeietorul arhivisticii locale
     -   A. Iatimirski și Polihronie Sîrcu - întemeietorii slavisticii basarabeane

Spre sfârșitul sec. XIX- înc. sec. XX, în Basarabia se observă tendința de asociere în societăți și organizații științifice. Activitatea acestora, de asemenea va fi reflectată în expoziție:
- Comisiunea savantă a Arhivelor din Basarabia (1898)
- Societatea Istorico-Arheologică Bisericească (1904).
- Societatea Naturaliștilor (1904), centru model de înaltă organizare științifico-practică în domeniul cercetărilor agricole. Activitatea acestei societăți este direct legată de constituirea și activitatea Muzeului Zemstvei (colecția de documente, fotografii, piese entomologice și ornitologice). Activitatea societății se înscrie pe linia unei tradiții locale a investigațiilor in domeniu: Şcoala pomicolă (1842), primul centru agricol de cercetare din Basarabia (N.K. Moghileanskii, N. Zubovschi, N. Dimo, M. Pautânski. P. Ungureanu).

În final, demersul expozițional este prezentat printr-o serie de publicații ale anului 1912, lucrări științifice de autentică valoare din patrimoniul național (albume, calendare, studii etc). Colecția de fotografii (format mare): centre universitare din Sankt Petersburg, Sorbona, Odesa; societăți științifice (statutul acestora), galeria de portrete /savanți basarabeni – toate expuse pe fundalul perete/sală – completează și/sau armonizează mesajul expozițional.

-Nicolai Dimo (în centru) în laboratorul său-