#Exponatul Lunii

Exponatul lunii noiembrie prezintă un exemplar rar de pahar de sticlă din necropola Sântana de Mureș-Cerneahov, descoperit în localitatea Tigheci. Acest pahar, datat în a doua jumătate a secolului IV d.Hr., evidențiază măiestria artizanală a vremii, fiind confecționat din sticlă verzuie translucidă, de formă tronconică, cu decor geometric complex. Paharul este decorat cu trei rânduri de fațete hexagonale, încadrate de linii adâncite, și un șir de ove alungite sub margine, caracteristici care îl încadrează în seria VII a conform clasificării lui E. Straume. Aceste trăsături ornamentale sugerează influențe artistice din diferite regiuni și denotă circulația tehnologiilor și a ideilor în cadrul culturii Sântana de Mureș-Cerneahov.

Contextul arheologic al descoperirii

Necropola Sântana de Mureș-Cerneahov de la Tigheci se află într-o zonă cu o istorie complexă a locuirii, situată pe versantul de nord-vest al râului Tigheci, în punctul „La Lutărie". Identificată în anii '80 ai secolului XX în urma exploatărilor ilegale de lut, necropola a suferit numeroase deteriorări, care au condus la pierderea unor artefacte valoroase și la distrugerea unor morminte. Printre obiectele salvate de dl. Ion Pușcașu, fondatorul Muzeului de Istorie și Etnografie din Tigheci, se numără piese ceramice lucrate la roată, care reflectă tradițiile și tehnicile comunităților din perioada migrațiilor.
O primă investigație arheologică a sitului a avut loc în 1990, când s-a descoperit un mormânt de înhumație fără inventar, dar complet. În urma unor prospecțiuni din 2013 și 2015 realizate de Agenția Națională Arheologică, a fost observată distrugerea continuă a necropolei prin eroziune. Situația a impus săpături de salvare în 2017, când au fost documentate și cercetate cinci morminte din cultura Sântana de Mureș-Cerneahov. Această campanie arheologică a permis, printre altele, recuperarea oaselor unui schelet de bărbat cu vârsta la deces estimată între 40 și 45 de ani, aspect ce aduce informații suplimentare privind structura demografică a comunității respective.

Importanța și analogii culturale

Paharul din sticlă decorat cu fațete hexagonale se numără printre cele mai prețioase artefacte din necropola de la Tigheci. Astfel de pahare sunt caracteristice pentru cultura Sântana de Mureș-Cerneahov și au fost găsite în câteva situri importante, precum Târgșor și Bârlad-Valea Seacă (România) și Gavrilovka, Ranjevoe (Ucraina), indicând conexiunile culturale și comerciale ale comunității cu alte centre de influență din perioada târzie a antichității. Textele antice și analogiile culturale sugerează o arie de interacțiune complexă, cu influențe elenistice și romane, care s-a reflectat și în producția de obiecte de lux, precum acest pahar de sticlă.

Tur Virtual

Expoziții

„Vilnius – 700 de ani”

Expoziție de fotografie veche

26 mai – 18 iunie 2023

Cel mai vechi document istoric în care este menționat numele Vilnius este o scrisoare a Marelui Duce al Lituaniei Gediminas, trimisă către Europa de Vest la 25 ianuarie 1323. Astfel, pe 25 ianuarie 2023, capitala Lituaniei sărbătorește 700 de ani de la prima mențiune.

Timp de șapte secole, Vilnius a trăit perioade de prosperitate dar și de declin. Aspectul orașului transformându-se în timp iar schimbările sale exterioare fiind în mare parte rezultatul războaielor, ocupațiilor, epidemiilor și incendiilor. Dar de fiecare dată, orașul își revenea pentru a prospera din nou. Primele, cele mai autentice imagini ale orașului au fost realizate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când fotografia, una dintre cele mai importante descoperiri tehnologice a acelor vremuri a ajuns în sfârșit la Vilnius. Istoria fotografiei în Vilnius începe în 1839, odată cu producerea și afișarea primelor imagini dagherotip. Primele studiouri foto din oraș au fost deschise în 1860 de către fotografii Abdon Korzon și Albert Swieykowski, care realizau atunci imagini cu Vilnius. Orașul a fost filmat și de fotografi veniți din străinătate, printre care Wilhelm Zakharchik, Antal Rohrbach și Konrad Brandel, care au fost primii creatori de imagini incluse în albumele Vilniaus vaizdai (Imaginile Vilniusului). Cu toate acestea, primul fotograf care a documentat în detaliu vechiul Vilnius a fost Józef Czechowicz (1818-1888). În istoria fotografiei de la Vilnius, Czechowicz este cunoscut ca fiind un creator de panorame artistice, peisaje foto impresionante ale împrejurimilor și cronicar al monumentelor arhitecturale unice și al evenimentelor importante din viața orașului.

Mai târziu, Vilnius a fost fotografiat de Stanisław Filibert Fleury (1858-1915), care, la cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, a folosit fotografia pentru a surprinde monumentele istorice și arhitecturale în fotografiile sale, precum și scene din viața de zi cu zi a orașului fotografiind cu mare plăcere oamenii în stradă, piețe, bazare și târguri.

Cea mai mare colecție de fotografii ale Vilniusului a fost asamblată de fotograful și pionierul fotografiei de artă Jan Bułhak (1876-1950). De-a lungul multor ani în care a fotografiat orașul, din 1910 până în 1944, Bułhak a creat mii de fotografii interesante și valoroase. După ce s-a stabilit la Vilnius înainte de Primul Război Mondial, a fost angajat ca fotograf de oraș, motiv pentru care cea mai mare parte a moștenirii sale constă în fotografii artistice ale arhitecturii Vilniusului: imagini ale străzilor din orașul vechi, bisericilor și interiorul acestora, mănăstirilor, palatelor și arhitecturii rezidențiale precum și alte tipuri de arhitectură și detaliile acesteia. Bułhak a acordat o atenție considerabilă luminii naturale, care a devenit un motiv estetic esențial în fotografia sa și principala sa metodă de exprimare artistică. Această expoziție prezintă o mică selecție de imagini istorice ale Vilniusului, care vor oferi vizitatorilor ocazia de a vedea și de a-și imagina cum arăta orașul în trecut. Spiritul acestui oraș istoric este perfect subliniat în cuvintele lui Jan Bułhak: „Vilnius sună, joacă și cântă prin turlele bisericilor sale, zâmbește prin florile sale de grădină, roșește prin țiglele sale, încântă cu dealurile sale înverzite și râurile limpezi, și emoționează orice inimă capabilă de iubire. Clopotele Vilniusului răsună profetic, sonor: Am fost, suntem și vom fi aici!"