#Exponatul Lunii

Exponatul lunii noiembrie prezintă un exemplar rar de pahar de sticlă din necropola Sântana de Mureș-Cerneahov, descoperit în localitatea Tigheci. Acest pahar, datat în a doua jumătate a secolului IV d.Hr., evidențiază măiestria artizanală a vremii, fiind confecționat din sticlă verzuie translucidă, de formă tronconică, cu decor geometric complex. Paharul este decorat cu trei rânduri de fațete hexagonale, încadrate de linii adâncite, și un șir de ove alungite sub margine, caracteristici care îl încadrează în seria VII a conform clasificării lui E. Straume. Aceste trăsături ornamentale sugerează influențe artistice din diferite regiuni și denotă circulația tehnologiilor și a ideilor în cadrul culturii Sântana de Mureș-Cerneahov.

Contextul arheologic al descoperirii

Necropola Sântana de Mureș-Cerneahov de la Tigheci se află într-o zonă cu o istorie complexă a locuirii, situată pe versantul de nord-vest al râului Tigheci, în punctul „La Lutărie". Identificată în anii '80 ai secolului XX în urma exploatărilor ilegale de lut, necropola a suferit numeroase deteriorări, care au condus la pierderea unor artefacte valoroase și la distrugerea unor morminte. Printre obiectele salvate de dl. Ion Pușcașu, fondatorul Muzeului de Istorie și Etnografie din Tigheci, se numără piese ceramice lucrate la roată, care reflectă tradițiile și tehnicile comunităților din perioada migrațiilor.
O primă investigație arheologică a sitului a avut loc în 1990, când s-a descoperit un mormânt de înhumație fără inventar, dar complet. În urma unor prospecțiuni din 2013 și 2015 realizate de Agenția Națională Arheologică, a fost observată distrugerea continuă a necropolei prin eroziune. Situația a impus săpături de salvare în 2017, când au fost documentate și cercetate cinci morminte din cultura Sântana de Mureș-Cerneahov. Această campanie arheologică a permis, printre altele, recuperarea oaselor unui schelet de bărbat cu vârsta la deces estimată între 40 și 45 de ani, aspect ce aduce informații suplimentare privind structura demografică a comunității respective.

Importanța și analogii culturale

Paharul din sticlă decorat cu fațete hexagonale se numără printre cele mai prețioase artefacte din necropola de la Tigheci. Astfel de pahare sunt caracteristice pentru cultura Sântana de Mureș-Cerneahov și au fost găsite în câteva situri importante, precum Târgșor și Bârlad-Valea Seacă (România) și Gavrilovka, Ranjevoe (Ucraina), indicând conexiunile culturale și comerciale ale comunității cu alte centre de influență din perioada târzie a antichității. Textele antice și analogiile culturale sugerează o arie de interacțiune complexă, cu influențe elenistice și romane, care s-a reflectat și în producția de obiecte de lux, precum acest pahar de sticlă.

Tur Virtual

Expoziții

„Zeițe și războinici: 100 de ani pentru Marija Gimbutas”

Lietuvos nacionalinis muziejus

23.09.2021–13.03.2022

Expoziția „Zeițe și războinici" deschisă în House of Histories o prezintă pe Marija Gimbutas (1921-1994), cel mai faimos arheolog lituanian din lume, precum și perspectivele sale științifice.

Vizitatorii expoziției vor afla despre cele două ipoteze fundamentale ale savantului cu privire la dezvoltarea și identitatea culturii europene, care i-au adus recunoașterea globală și au dat naștere unor noi mișcări academice și sociale.

În urmă cu 8.000 de ani, primii agricultori au început să se răspândească în partea de sud-est a Europei, aducându-și cunoștințele, obiceiurile, principiile de coexistență și animalele domestice din Orientul Mijlociu. După ce s-au adaptat condițiilor naturale, au stabilit relații cu comunitățile de vânători-pescari, o cultură unică - denumită de Marija Gimbutas Vechea Europă - a început să se dezvolte în zona care se întinde din Grecia până în regiunea Carpaților. Chiar dacă acolo a înflorit o mare diversitate de arte și tehnologii, au fost evidente și anumite trăsături comune: așezări mari care au existat de secole; specializări în ceramică, metalurgie și diverse alte meșteșuguri; comerț și chiar scriere rudimentară. Cu toate acestea, cel mai important punct a fost că viața acestei societăți se baza pe cultul zeițelor, religia Zeiței fiind dominantă.

Această civilizație și-a încetat existența când oamenii culturii Tumulilor au început să vină din stepe acum 6.000 de ani. Aceștia erau nomazi pastorali înarmați cu pumnale, topoare și arcuri, identificabile din obiceiurile lor specifice de înmormântare. Limba indo-europeană, tradițiile patriarhale și percepția tripartită asupra lumii pe care le răspândesc formează acum o parte integrantă a fundamentului culturii europene moderne.

În expoziție, ipotezele Marijei Gimbutas care definesc transformarea culturală europeană sunt ilustrate cu acele descoperiri arheologice pe care s-a bazat cercetătoarea. Aceste exponate unice au ajuns în Lituania - la House of Histories - din optsprezece muzee și instituții europene diferite, inclusiv 56 de piese din patrimoniul argheologic al Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

A treia parte a expoziției este la fel de importantă. Se concentrează pe personalitatea Marijei Gimbutas și viața ei; asupra femeii care s-a retras din Lituania pentru a scăpa de ocupația sovietică, care a suportat greutățile migrației, dar nu și-a neglijat niciodată visele și a devenit un savant de renume mondial. Viața ei constituie o poveste absolut extraordinară.

În imagine: Figurină antropomorfă, cultura Hamangia, 5000-4600 î.Hr., Baia, județul Tulcea, colecția Muzeului Național de Istorie a României, inv. Nu. 11662, © MNIR 2021, foto: Marius Amarie

Sursa: https://lnm.lt/en/events/international-exhibition-goddesses-and-warriors-100-years-to-marija-gimbutas/