#Exponatul Lunii

Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu. Telegraful s-a răspândit foarte repede și o rețea de sârme se întindea în întreaga lume.

În 1837, pictorul si fizicianul american Samuel Morse a inventat primul aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840. Pentru a trimite mesaje prin fir, Morse elaborează în 1838 un cod simplu de puncte și liniuțe, care reprezentau literele alfabetului, cunoscut ca „alfabetul Morse".

Atât codul Morse cât și aparatul telegrafic au fost îmbunătățite de-a lungul vremii, telegraful devenind mai bine de un secol cel mai răspândit sistem de comunicare și transmitere a informației, până la apariția internetului. Sistemul de telegrafie a constat dintr-o serie de stații repetoare de-a lungul traseului liniei de transmisie. Fiecare stație avea un operator care primea și transmitea mesaje prin telegraf. Aparatul Morse transmitea circa 25 de cuvinte pe minut, care erau înregistrate codificat pe o bandă de hârtie. Operatorul însărcinat cu transmiterea mesajului îl decodifica și îl scria pe hârtie folosind o mașină de scris specială.

În Basarabia, telegraful a pătruns în 1860: la 8 aprilie își începe activitatea stația telegrafică Bender, iar la 24 aprilie cea din Chișinău, urmare a construcției primei linii telegrafice Odesa-Chișinău-Leova. În prezent, s-a renunțat la serviciile de telegrafie. Singurii care mai folosesc comunicarea codificată sunt radioamatorii.

Aparatul telegrafic Morse prezentat provine de la uzina electrotehnică Osinoostrovsky, Uniunea Sovietică, și datează cu anul 1934. Exponatul a fost restaurat de către Mihail Culașco.

Tur Virtual

Arhiva Evenimentelor

Comemorarea a 25 de ani de la începutul acțiunilor de luptă pentru apărarea integrității și independenței Republicii Moldova

28 februarie 2017

Muzeul Național de Istorie a Moldovei în colaborare cu Asociația de Drept Umanitar a organizat pe 28 februarie, începând cu ora 10.00, o conferință de comemorare a 25 de ani de la începutul acțiunilor de luptă pentru apărarea integrității și independenței Republicii Moldova (2 martie 1992). La eveniment cu un cuvânt de salut a fost prezent doctorul habilitat în istorie Eugen Sava, directorul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, care a adus un omagiu celor căzuți pe câmpul de luptă în 1992.

În cadrul evenimentului, au fost susținute o serie de alocuțiuni de către personalități implicate direct în conflictul armat: general-maiorul Anton Gămurari, generalul de brigadă Vasile Grosu, colonelul în rezervă Andrei Covrig, colonelul în rezervă Chiril Panteleev. Aceștia au elucidat momente mai puțin cunoscute ce țin de geneza și declanșarea războiului.

Realitățile politice ale timpului și influența lor asupra luării unor decizii politice au fost redate de Valeriu Muravschi, prim-ministru al Republicii Moldova în perioada anilor 1991-1992. Situația în care s-a pomenit populația din zona de conflict, inclusiv, multiplele cazuri de încălcare a drepturilor omului a fost descrisă de primarul de atunci a localității Pârâta, raionul Dubăsari. O analiză amplă a statutului Republicii Moldova în cadrul Comisiei de Negocieri a fost efectuată de conferențiarul universitar Vitalie Gămurari. Corespondentul acreditat în zona acțiunilor de luptă, Nicolae Pojoga, a comentat un colaj de fotografii realizat de Domnia Sa în perioada operațiunilor militare.

La dezbateri au luat parte Vasile Şoimaru, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova; Ion Iovcev, directorul Liceului Teoretic „Lucian Blaga" din Tiraspol ș.a.

La briefingul de presă, susținut în cadrul conferinței, organizatorii evenimentului au accentuat faptul, că conflictul din zona de Est a Republicii Moldova face parte din categoria conflictelor izbucnite la periferia URSS, constituind o consecință a unui șir de factori interni și externi. Acest conflict a căpătat forma unui război între Federația Rusă și Republica Moldova. În mod special s-a atras atenția la necesitatea păstrării memoriei celor căzuți în timpul operațiilor militare și după încheierea acestora, din cauza multiplelor boli căpătate. Organizatorii și-au exprimat regretul că nu există o politică de stat de soluționare a crizei politice din raioanele de Est ale Republicii Moldova.