#Exponatul Lunii

Artefactul reprezintă un topor de luptă prelucrat din rocă magmatică (diabaz), de culoare cenușiu-brună. Acesta a fost descoperit întâmplător în anul 1966, pe teritoriul satului Aluniș, raionul Rîșcani. Conform caracteristicilor sale morfologice artefactul poate fi atribuit culturii Catacombelor (sec. XXIX-XXII a. Chr).

Toporul are corpul masiv, naviform alungit, cu umerii slab reliefați, muchia scurtă și îngustă, plană și circulară în secțiune transversală. Tăișul este ușor arcuit. Orificiul a fost perforat în zona lățimii maxime a obiectului. Acesta are formă circulară și diametrul de 2,2, cm. Suprafața artefactului este minuțios șlefuită, foarte îngrijit lucrată și nu prezintă urme de lovire sau așchieri.

Dimensiuni: lungime - 20,0 cm; lățime maximă - 8,4 cm; diametrul muchiei - 5,0 cm; lățimea lamei - 7,0 cm. Greutatea - 2,3 kg.

Topoarele de luptă din piatră sunt caracteristice comunităților culturii Catacombelor și sunt descoperite de cele mai multe ori ca inventar funerar, depuse în morminte. Prezența topoarelor în complexele funerare, atribuie acestora o funcționalitate complexă: arme - simboluri sociale - obiecte de cult. Topoarele erau utilizate inițial ca arme, devenind simbol social pentru proprietar, ulterior căpătând și caracter votiv în rezultatul depunerii lor în morminte, pentru a servi defunctului și după moartea sa. Despre funcția de simbol social a topoarelor de luptă din piatră ne vorbesc rocile de înaltă calitate utilizate la prelucrarea lor, dar și modul de executare deosebit de îngrijit. În cazul toporului de la Aluniș în favoarea acestei ipoteze vin și dimensiunile mari ale acestuia, care îl deosebesc de alte exemplare.

Descoperirea topoarelor de luptă din piatră în afara unui complex funerar, poate însemna o depunere cu caracter votiv al acestuia. Este greu de imaginat că aceste piese deosebit de îngrijit lucrate, din roci de înaltă calitate aduse de la distanțe mari, puteau fi abandonate sau pierdute întâmplător. Mult mai probabil, acestea erau depuse în scopuri magico-religioase, caz posibil și pentru toporul de piatră descoperit la Aluniș.

Tur Virtual

Arhiva Evenimentelor

Sesiunea Naţională de Rapoarte – Cercetări arheologice în Republica Moldova, Campania 2023

19 aprilie 2024

Pe 19 aprilie 2024, sub auspiciile Ministerului Culturii și Comisiei Naționale de Arheologie, a avut loc Sesiunea Națională de Rapoarte - Cercetări Arheologice în Republica Moldova pentru Campania 2023. Evenimentul științific a fost organizat în colaborare între Agenția Națională de Arheologie și Muzeul Național de Istorie a Moldovei, pentru a coincide cu Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor, celebrată în 18 aprilie.

În cadrul sesiunii de rapoarte arheologice, desfășurate la Muzeul Național de Istorie a Moldovei, au fost prezentate în total 31 de comunicări științifice. Acestea au acoperit cercetările arheologice preventive și/sau de salvare, coordonate de Agenția Națională de Arheologie, evidențiind situri eneolitice asociate culturii Cucuteni-Tripolie Vadul lui Vodă I și Glinjeni X, precum și siturile arheologice precum așezarea fortificată stratificată Butuceni I - Cetățuie, fortificația liniară Valul lui Traian de Sus și tumulul 16 de la Corjeuți. De asemenea, au fost prezentate investigații preventive și sistematice din Chișinău și Cetatea Sorocii, coordonate de dr.hab. Sergiu Musteață și dr. Ion Ursu, care au avut rezultate semnificative.

Printre comunicările referitoare la cercetările sistematice, s-au evidențiat cele privind investigațiile coordonate de dr. Aurel Zanoci și dr. Mihai Băț, concentrate pe situri reprezentative din microzona Saharna, datând din prima și a doua epocă a fierului. De asemenea, a fost prezentată o comunicare de interes suscitat de dr. Octavian Munteanu, referitoare la săpăturile și cercetările interdisciplinare realizate de o echipă mixtă moldo-germană în așezarea de tip Poienești-Lucașeuca (sec. II-I î.Hr.) de la Ivancea-Sub Pădure.

Rezultate inedite au fost prezentate și de dr. Ghenadie Sîrbu privind cercetările din situl eneolitic de la Trinca-La Șanț (r-nul Edineț) și explorările paleobotanice la Caracușenii Vechi (r-nul Briceni), realizate în cadrul unui proiect moldo-german. O descoperire deosebit de valoroasă a fost un cuptor de olărie cu reverberație descoperit în situl eneolitic târziu de la Sângerei X I - Chirileni III, prin cercetările coordonate de arheologul Veaceslav Bicbaev în toamna anului trecut, complex care urmează să fie conservat, transportat și expus la Muzeul de Istorie și Etnografie de la Sângerei.

Între descoperirile arheologice fortuite, se remarcă un complex cu vase ceramice din secolul al II-lea d.Hr. de la Mereni (r-nul Anenii Noi) și, în special, un mormânt de înhumație din secolele al X-lea - al XII-lea de la Valea Mare (r-nul Ungheni), care a inclus mai multe piese de podoabă și port, unele fiind unice pentru zona carpato-nistreană. De asemenea, în anul precedent, a fost descoperită o barcă de lemn la Puhăceni (r-nul Anenii Noi), datată prin analize C14 în secolul al XVIII-lea.