#Exponatul Lunii

Cutia folosește un cilindru cu pini ca suport de înregistrare a muzicii. În interior, este împărțită în trei compartimente: primul conține manivela și mecanismul de acționare a cilindrului cu pini, al doilea - cilindrul cu pini și lamele vibrante, iar al treilea - două manete pentru pornirea și oprirea melodiei. Pe cilindru sunt înregistrate șapte melodii de W.A. Mozart, care sunt redate prin vibrarea dinților de oțel dispuși într-un pieptene, ale căror vârfuri sunt adiacente cilindrului. Capacul cutiei are pe partea exterioară marchetărie cu motive florale. Bunul cultural este clasat în categoria Tezaur.

Povestea cutiilor muzicale

Cutiile muzicale au apărut în Elveția la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În 1796, ceasornicarul Antoine Favre-Salomon a inventat un ceas de buzunar care avea un mecanism muzical încorporat, bazat pe principiul lamelor metalice acordate. Invenția s-a răspândit rapid și a declanșat, la scurt timp, crearea de cutii muzicale independente de ceasuri.

Inventate și construite inițial pentru distracțiile de salon ale lumii aristocrate, cutiile muzicale s-au perfecționat rapid, cucerind piața și interesul publicului pentru aceste mașinării destinate divertismentului. Industria cutiilor muzicale s-a concentrat, în mare parte, în Elveția. Geneva rămâne leagănul cutiei muzicale, chiar dacă arta manufacturierilor acestor minuni muzicale s-a extins și în alte regiuni ale Elveției, precum Jura, Auberson și Sainte Croix, și ulterior în alte țări, precum Franța, Germania și Cehoslovacia. Printre cele mai importante firme producătoare de cutii muzicale s-au evidențiat: Mermod Frères, Paillard, Reuge, Thorens, Cuendet, Junod, Nicole Frères, Ducommun-Girod, Brémond și L'Epee.

Cutia muzicală funcționa după un principiu relativ simplu: un cilindru cu pini (cuie cilindrice) acționa, prin răsucire, un „pieptene" metalic acordat pe anumite note muzicale, ambele fiind ascunse privirii într-un compartiment al cutiei. Prin învârtirea cilindrului - cu ajutorul unui mecanism cu arc (asemănător cu cel al ceasurilor) - pinii atingeau „dinții" din oțel ai pieptenului, care vibrau, redând astfel diferite note muzicale. O cutie muzicală putea avea „programate" pe cilindru un număr limitat de melodii - de la 4 până la 12.

De-a lungul timpului, cilindrii au fost înlocuiți cu discuri metalice interschimbabile. Pe acest principiu au apărut, în cafenelele și tavernele vremii, cutii muzicale de dimensiuni mari, care puteau fi activate prin introducerea unei fise, oferind utilizatorului posibilitatea de a alege discul preferat.

În afara mecanismului ingenios proiectat, cutiile muzicale se remarcă și prin arta cu care sunt decorate la exterior - folosind materiale precum lemn prețios, sidef, fildeș sau metal.

Declinul cutiilor muzicale a început odată cu inventarea fonografului (1877) și a gramofonului (1887). Producția lor a continuat pentru o perioadă, dar la începutul secolului al XX-lea, majoritatea firmelor consacrate au abandonat această afacere și au început să fabrice alte instrumente de muzică mecanică.

Tur Virtual

Arhiva Evenimentelor

Vernisarea expoziției „Și au văzut vocile...”

10 octombrie 2024

Pe 10 octombrie, în holul de la parter al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, a avut loc vernisajul expoziției „Și au văzut vocile...", reunind reprezentanți ai corpului diplomatic acreditat în Moldova, organizații evreiești și reprezentanți ai altor muzee și instituții din țară. Acest eveniment a fost dedicat discuțiilor despre tragediile din 7 octombrie 2023 și rolul vital al artei în procesul de vindecare emoțională.

Expoziția „Și au văzut vocile..." a inclus 30 de desene realizate de copii evacuați din Ashkelon, care au găsit alinare în terapia prin artă după bombardamentele din 7 octombrie 2023. Aceste lucrări au reflectat nu doar trauma resimțită, ci și puterea de regenerare și speranța găsită în procesul creativ.

Ceremonia a fost deschisă de Irina Șihova, directoarea Muzeului de Istorie a Evreilor, care a subliniat: „Aceasta nu este o declarație politică, ci o poveste despre traumă, artă și vindecare."

De asemenea, rabinul șef Pinchas Zalțman a adus un omagiu expoziției, subliniind importanța acesteia în promovarea coeziunii comunității prin intermediul artei. El a menționat că, în vremuri de dificultate și suferință, arta devine un limbaj comun care poate depăși barierele culturale și religioase, aducând oamenii împreună pentru a împărtăși experiențe și emoții.

Vladimir Boroda, directorul Asociației MAALOT, a afirmat: „Această expoziție demonstrează cum arta poate uni perspective diferite, transformând suferința în frumusețe."

Pe parcursul evenimentului, profesoara de pictură a discutat despre importanța artei în procesul de vindecare, prezentând lucrările expuse și împărtășind poveștile din spatele lor. Printre acestea s-au numărat desenul „Boom" al lui Aviv Shilo, un artist de 10 ani, care transmite un mesaj puternic de speranță, și lucrarea „Dansul morții" a elevului Filip Beleavschi, explorând teme de moarte și pierdere. O altă lucrare notabilă, „Sunetele sirenelor și a rachetelor", a abordat efectele traumatice ale conflictelor, provocând privitorii să reflecteze asupra impactului acestor experiențe.

Fiecare desen a oferit o fereastră în universul emoțional al acestor tineri artiști, evidențiind importanța artei ca formă de exprimare și vindecare.

Această expoziție a devenit un spațiu de întâlnire și dialog, unde compasiunea și empatia au fost esențiale, oferind o oportunitate unică de a explora cum arta poate să unească comunități și să sprijine procesul de vindecare emoțională.

Expoziția este deschisă până pe 20 octombrie 2024, invitând publicul să exploreze și să reflecteze asupra mesajelor transmise prin artă.