#Exponatul Lunii

Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu. Telegraful s-a răspândit foarte repede și o rețea de sârme se întindea în întreaga lume.

În 1837, pictorul si fizicianul american Samuel Morse a inventat primul aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840. Pentru a trimite mesaje prin fir, Morse elaborează în 1838 un cod simplu de puncte și liniuțe, care reprezentau literele alfabetului, cunoscut ca „alfabetul Morse".

Atât codul Morse cât și aparatul telegrafic au fost îmbunătățite de-a lungul vremii, telegraful devenind mai bine de un secol cel mai răspândit sistem de comunicare și transmitere a informației, până la apariția internetului. Sistemul de telegrafie a constat dintr-o serie de stații repetoare de-a lungul traseului liniei de transmisie. Fiecare stație avea un operator care primea și transmitea mesaje prin telegraf. Aparatul Morse transmitea circa 25 de cuvinte pe minut, care erau înregistrate codificat pe o bandă de hârtie. Operatorul însărcinat cu transmiterea mesajului îl decodifica și îl scria pe hârtie folosind o mașină de scris specială.

În Basarabia, telegraful a pătruns în 1860: la 8 aprilie își începe activitatea stația telegrafică Bender, iar la 24 aprilie cea din Chișinău, urmare a construcției primei linii telegrafice Odesa-Chișinău-Leova. În prezent, s-a renunțat la serviciile de telegrafie. Singurii care mai folosesc comunicarea codificată sunt radioamatorii.

Aparatul telegrafic Morse prezentat provine de la uzina electrotehnică Osinoostrovsky, Uniunea Sovietică, și datează cu anul 1934. Exponatul a fost restaurat de către Mihail Culașco.

Tur Virtual

Publicaţii

Albume

Ana Niculiţă

Piese de giuvaiergerie antică din colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei (Catalog)

Seria „Albume” III, Chişinău, 2018. 296 p. ISBN 978-9975-87-442-7.

Lucrarea de faţă prezintă cititorului podoabe istorice de valoare, îl familiarizează cu gustul artistic şi nivelul înalt de măiestrie al creatorilor lor, oferindu-i posibilitatea să realizeze retrospectiv o călătorie în adâncul veacurilor pentru a-şi face o închipuire atât despre lumea materială, cât şi despre cea spirituală a oamenilor din epoci de mult apuse.

Lucrarea Piese de giuvaiergerie antică din colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei (Catalog) cuprinde repertoriul a câteva mii de obiecte de podoabă şi toreutică lucrate din aur şi argint, descoperite în cea mai mare parte pe parcursul investigaţiilor arheologice efectuate în diferite tipuri de situri datând din eneolitic până în evul mediu târziu pe teritoriul de azi al Republicii Moldova. O bună parte dintre piese provin din tezaure alcătuite din obiecte de giuvaiergerie sau obiecte de cultură materială şi monede, găsite fortuit.

Lucrarea include trei compartimente principale.

În primul capitol sunt descrise articolele de giuvaiergerie şi toreutică, descoperite în situri arheologice din diferite perioade istorice.

Următorul capitol este consacrat prezentării tezaurelor alcătuite din piese de podoabă sau mixte.

Vestigiile sunt prezentate conform următoarelor categorii: podoabe (cercei, verigi de tâmplă, inele, torques-uri, coliere), accesorii vestimentare (aplice cusute pe acoperământul pentru cap şi pe veşminte, nasturi, fibule), obiecte de toreutică (piese de harnaşament, falere, vârfuri de sceptre). De asemenea, se face o caracterizare generală a epocii istorice corespunzătoare, completată cu informaţii privind tehnica executării articolelor. Fiecare sit arheologic este marcat pe o hartă ce corespunde perioadei istorice, la care sunt atribuite artefactele.

Cel de-al treilea compartiment, cel mai consistent, îl constituie Catalogul. Fiecare piesă, sau grup de piese, sunt ilustrate color, la unele obiecte fiind scoase în evidenţă detaliile de ornament, tehnica de executare etc. Pentru fiecare artefact (sau artefacte din aceeaşi categorie) sunt menţionate denumirea, tipul, locul descoperirii şi tipul sitului arheologic, autorul descoperirii şi anul, descrierea succintă a piesei - metalul din care este lucrat obiectul (aur, argint), titlul/fineţea metalului, greutatea, dimensiunile, cadrul cronologic, locul de păstrare şi numărul de inventar, bibliografia selectivă.