Artefactul reprezintă un topor de luptă prelucrat din rocă magmatică (diabaz), de culoare cenușiu-brună. Acesta a fost descoperit întâmplător în anul 1966, pe teritoriul satului Aluniș, raionul Rîșcani. Conform caracteristicilor sale morfologice artefactul poate fi atribuit culturii Catacombelor (sec. XXIX-XXII a. Chr).
Toporul are corpul masiv, naviform alungit, cu umerii slab reliefați, muchia scurtă și îngustă, plană și circulară în secțiune transversală. Tăișul este ușor arcuit. Orificiul a fost perforat în zona lățimii maxime a obiectului. Acesta are formă circulară și diametrul de 2,2, cm. Suprafața artefactului este minuțios șlefuită, foarte îngrijit lucrată și nu prezintă urme de lovire sau așchieri.
Dimensiuni: lungime - 20,0 cm; lățime maximă - 8,4 cm; diametrul muchiei - 5,0 cm; lățimea lamei - 7,0 cm. Greutatea - 2,3 kg.
Topoarele de luptă din piatră sunt caracteristice comunităților culturii Catacombelor și sunt descoperite de cele mai multe ori ca inventar funerar, depuse în morminte. Prezența topoarelor în complexele funerare, atribuie acestora o funcționalitate complexă: arme - simboluri sociale - obiecte de cult. Topoarele erau utilizate inițial ca arme, devenind simbol social pentru proprietar, ulterior căpătând și caracter votiv în rezultatul depunerii lor în morminte, pentru a servi defunctului și după moartea sa. Despre funcția de simbol social a topoarelor de luptă din piatră ne vorbesc rocile de înaltă calitate utilizate la prelucrarea lor, dar și modul de executare deosebit de îngrijit. În cazul toporului de la Aluniș în favoarea acestei ipoteze vin și dimensiunile mari ale acestuia, care îl deosebesc de alte exemplare.
Descoperirea topoarelor de luptă din piatră în afara unui complex funerar, poate însemna o depunere cu caracter votiv al acestuia. Este greu de imaginat că aceste piese deosebit de îngrijit lucrate, din roci de înaltă calitate aduse de la distanțe mari, puteau fi abandonate sau pierdute întâmplător. Mult mai probabil, acestea erau depuse în scopuri magico-religioase, caz posibil și pentru toporul de piatră descoperit la Aluniș.
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Autorul publică materiale numismatice referitoare la eftaliți, popor nomad care a locuit pe teritoriul Asiei Centrale și în regiunile învecinate în sec. IV-VI a. Chr. Acest popor a reușit în perioada sec. V-VI a. Chr. să cucerească și să-și extindă dominația pe un teritoriu destul de vast. În perioada de vârf a puterii, hotarul statului eftaliților s-a întins în direcția est-vest: de la Hotan (Turkestanul Oriental) până la frontiera cu Iranul, iar pe axa nord-sud: de la ste- pele actualului Kazahstan până în nord-vestul Indiei, cuprinzând astfel o mare parte a Asiei Centrale, Afganistan, Pakistan, o parte a Indiei și a Chinei (mai multe oaze din Turkestanul Oriental).
Perioada secolelor IV-VI în istoria Asiei Centrale este încă slab cercetată. Aceasta se explică prin faptul că izvoarele scrise din acea perioadă sunt extrem de sărace și fragmentare. Confruntarea lor nu oferă posibilitatea reconstituirii unui tablou complet referitor la istoria regiunii. Şi materialele arheologice sunt foarte limitate, iar datarea acestora poartă un caracter aproximativ și neclar. Într-o anumită privință, descoperirile numismatice permit lămurirea unor aspecte istorice ale zonei, îndeosebi ale celor legate de circulația monetară.
Doar coroborarea tuturor izvoarelor menționate ar permite reconstituirea unei imagini mai mult sau mai puțin complete privind viața politică și social-economică a statului eftaliților.
Aydogdy Kurbanov
Eftaliții. Materiale iconografice
Tyragetia, serie nouă, vol. VIII [XXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Artefactul reprezintă un topor de luptă prelucrat din rocă magmatică (diabaz), de culoare cenușiu-brună. Acesta a fost descoperit întâmplător în anul 1966, pe teritoriul satului Aluniș, raionul Rîșcani. Conform caracteristicilor sale morfologice artefactul poate fi atribuit culturii Catacombelor (sec. XXIX-XXII a. Chr)...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
