Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu. Telegraful s-a răspândit foarte repede și o rețea de sârme se întindea în întreaga lume.
În 1837, pictorul si fizicianul american Samuel Morse a inventat primul aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840. Pentru a trimite mesaje prin fir, Morse elaborează în 1838 un cod simplu de puncte și liniuțe, care reprezentau literele alfabetului, cunoscut ca „alfabetul Morse".
Atât codul Morse cât și aparatul telegrafic au fost îmbunătățite de-a lungul vremii, telegraful devenind mai bine de un secol cel mai răspândit sistem de comunicare și transmitere a informației, până la apariția internetului. Sistemul de telegrafie a constat dintr-o serie de stații repetoare de-a lungul traseului liniei de transmisie. Fiecare stație avea un operator care primea și transmitea mesaje prin telegraf. Aparatul Morse transmitea circa 25 de cuvinte pe minut, care erau înregistrate codificat pe o bandă de hârtie. Operatorul însărcinat cu transmiterea mesajului îl decodifica și îl scria pe hârtie folosind o mașină de scris specială.
În Basarabia, telegraful a pătruns în 1860: la 8 aprilie își începe activitatea stația telegrafică Bender, iar la 24 aprilie cea din Chișinău, urmare a construcției primei linii telegrafice Odesa-Chișinău-Leova. În prezent, s-a renunțat la serviciile de telegrafie. Singurii care mai folosesc comunicarea codificată sunt radioamatorii.
Aparatul telegrafic Morse prezentat provine de la uzina electrotehnică Osinoostrovsky, Uniunea Sovietică, și datează cu anul 1934. Exponatul a fost restaurat de către Mihail Culașco.
Noi mărturii despre Alexandru Sturdza în arhivele din Odesa (două scrisori inedite de la mijlocul secolului al XIX-lea)
Tyragetia, serie nouă, vol. V [XX], nr. 2, Istorie. Muzeologie
În mediile științifice s-a observat, în anii din urmă, un interes deosebit față de personalitatea lui Alexandru Sturdza (1791-1854), pe nedrept dat uitării de către istorici și cunoscut mai mult printre filologi ca un contemporan al lui Alexandr Pușkin. Activitatea lui Al. Sturdza a lăsat urme adânci în istoria și cultura mai multor popoare. Şi totuși, a rămas aproape necunoscută publicului rusesc activitatea acestuia în Principatul Moldovei.
Mărturiile aduse în discuție se prezintă sub forma a două scrisori inedite (în franceză și rusă) din arhivele odesite, care reflectă legăturile lui Al. Sturdza cu Seminarul de la Socola (Iași). Este vorba despre o reală corespondență a domnitorului Mihai Sturdza către vărul său Alexandru, care este invitat la Iași pentru a i se oferi postul onorific de tutore al Seminarului de la Socola. Nu este exclus că această ofertă i se făcuse de către domnitorul de la Iași, cunoscut prin atitudinile sale pro-ruse, la sugestia unor oficiali din Sankt Petersburg. Se mai urmărea și atragerea seminariștilor de la Socola, ca aceștia să-și continue studiile la Academia Duhovnicească din Kiev.
Prima scrisoare datează din 15 iunie 1843, în care Al. Sturdza exprimă mulțumiri în legătură cu onoarea ce i se făcuse, însă acesta propune ca funcția de tutore al Seminarului de la Socola să fie delegată către Alexandru Balș, motivând prin lipsa prezenței sale permanente în Iași.
Cea de a doua scrisoare, din 28 martie 1847, este adresa lui Al. Sturdza către Karl Nesselrod, ministrul de externe al Imperiului Rus. Acesta din urmă nu era doar un cancelar imperial, ci și un prieten de idei al lui Al. Sturdza. Ambii împărtășeau sincer o credință nestrămutată în fundamentul trainic al Sfintei Alianțe. Fără îndoială, sursele aduse în discuție rămân deschise unei abordări critice. Cert este și faptul că, odată supuse interpretării, aceste surse au dat naștere la noi întrebări, care, deocamdată, nu au răspuns. Însă cu siguranță, acestea vor contribui la o mai bună cunoaștere și/sau înțelegere a contribuției lui Al. Sturdza la istoria românilor.
Александр Пономарёв
Биография Кутузова в свете неизвестного документа 1769 года
Tyragetia, serie nouă, vol. XVI [XXXI], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Александр Пономарёв
Валашский род Корбя (Корбе) в Украине-Гетманщине в ХVІІІ столетии
Tyragetia, serie nouă, vol. XIV [XXIX], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
