Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu. Telegraful s-a răspândit foarte repede și o rețea de sârme se întindea în întreaga lume.
În 1837, pictorul si fizicianul american Samuel Morse a inventat primul aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840. Pentru a trimite mesaje prin fir, Morse elaborează în 1838 un cod simplu de puncte și liniuțe, care reprezentau literele alfabetului, cunoscut ca „alfabetul Morse".
Atât codul Morse cât și aparatul telegrafic au fost îmbunătățite de-a lungul vremii, telegraful devenind mai bine de un secol cel mai răspândit sistem de comunicare și transmitere a informației, până la apariția internetului. Sistemul de telegrafie a constat dintr-o serie de stații repetoare de-a lungul traseului liniei de transmisie. Fiecare stație avea un operator care primea și transmitea mesaje prin telegraf. Aparatul Morse transmitea circa 25 de cuvinte pe minut, care erau înregistrate codificat pe o bandă de hârtie. Operatorul însărcinat cu transmiterea mesajului îl decodifica și îl scria pe hârtie folosind o mașină de scris specială.
În Basarabia, telegraful a pătruns în 1860: la 8 aprilie își începe activitatea stația telegrafică Bender, iar la 24 aprilie cea din Chișinău, urmare a construcției primei linii telegrafice Odesa-Chișinău-Leova. În prezent, s-a renunțat la serviciile de telegrafie. Singurii care mai folosesc comunicarea codificată sunt radioamatorii.
Aparatul telegrafic Morse prezentat provine de la uzina electrotehnică Osinoostrovsky, Uniunea Sovietică, și datează cu anul 1934. Exponatul a fost restaurat de către Mihail Culașco.
People of the Corded Ware Culture in the East Baltic Region, Lithuania (Populația culturii topoarelor de luptă din estul Mării Baltice, Lituania)
Tyragetia, serie nouă, vol. IV [XIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Articolul propune spre atenția cercetătorilor o privire de ansamblu asupra investigațiilor întreprinse în arealul culturii topoarelor de luptă din estul Mării Baltice, apariția căreia este datată cu mijlocul mileniul III a. Chr. Sunt discutate problemele originii și subzistenței comunităților purtătoare ale acestei culturi. Un rol deosebit în răspândirea culturii topoarelor de luptă, după părerea autoarei, au avut particularitățile mediului geografic (fertilitatea solului, gradul de împădurire, resurse acvatice etc.). De asemenea, în articol este întreprinsă încercarea de a localiza nișa ecologică pe care a ocupat-o populația culturii topoarelor de luptă.
Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Răspândirea culturii topoarelor de luptă (spațiul în discuție marcat în pătrat). Fig. 2. Inventarul din mormântul culturii topoarelor de luptă Gyvakarai (Lituania): 1 - topor în formă de luntre; 2 - topor cu coadă din silex; 3 - ac din os în formă de toporaș; 4 - lamă de cuțit (după Tebelškis 2000, 19). Fig. 3. Răspândirea monumentelor culturii topoarelor de luptă: 1 - așezări și situri cu descoperiri de ceramică ale culturii baltice de coastă (Rzucewo); 2 - așezări și situri cu descoperii de ceramică ale culturii topoarelor de luptă; 3 - morminte ale culturii topoarelor de luptă; 4 - situri cu descoperiri de topoare în formă de luntre (după Brazaitis 2005, 236). Fig. 4. Descoperi neolitice (culturile Narva și Nemunas) (după Rimantienė 1996, 217). Fig. 5. Descoperiri neolitice (cultura amforelor sferice): 1 - așezări și situri cu descoperiri de ceramică ale culturii amforelor sferice; 2 - situri cu descoperiri de topoare din silex (după Brazaitis 2005, 222). Fig. 6. Zone de fertilitate în Lituania: ■ - zone de fertilitate înaltă, □ - zone de fertilitate joasă (după Luchtanas, Sidrys 1999, 29). Fig. 7. Împădurirea districtelor în Lituania (%) (după Food and Agriculture Organization of the United Nations project TCP/LIT/6613. State Land Survey Institute, 1998).
Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
