Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu. Telegraful s-a răspândit foarte repede și o rețea de sârme se întindea în întreaga lume.
În 1837, pictorul si fizicianul american Samuel Morse a inventat primul aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840. Pentru a trimite mesaje prin fir, Morse elaborează în 1838 un cod simplu de puncte și liniuțe, care reprezentau literele alfabetului, cunoscut ca „alfabetul Morse".
Atât codul Morse cât și aparatul telegrafic au fost îmbunătățite de-a lungul vremii, telegraful devenind mai bine de un secol cel mai răspândit sistem de comunicare și transmitere a informației, până la apariția internetului. Sistemul de telegrafie a constat dintr-o serie de stații repetoare de-a lungul traseului liniei de transmisie. Fiecare stație avea un operator care primea și transmitea mesaje prin telegraf. Aparatul Morse transmitea circa 25 de cuvinte pe minut, care erau înregistrate codificat pe o bandă de hârtie. Operatorul însărcinat cu transmiterea mesajului îl decodifica și îl scria pe hârtie folosind o mașină de scris specială.
În Basarabia, telegraful a pătruns în 1860: la 8 aprilie își începe activitatea stația telegrafică Bender, iar la 24 aprilie cea din Chișinău, urmare a construcției primei linii telegrafice Odesa-Chișinău-Leova. În prezent, s-a renunțat la serviciile de telegrafie. Singurii care mai folosesc comunicarea codificată sunt radioamatorii.
Aparatul telegrafic Morse prezentat provine de la uzina electrotehnică Osinoostrovsky, Uniunea Sovietică, și datează cu anul 1934. Exponatul a fost restaurat de către Mihail Culașco.
Николай К. Анисюткин, Сергей Коваленко, Алиса Ларионова, Александр Очередной, Ксения Степанова, Андрей Чепалыга
Rezultatele preliminare ale cercetărilor interdisciplinare la stațiunea pruristratificată din perioada paleoliticului inferior Bairaki în anii 2011-2012
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Articolul este consacrat rezultatelor preliminare ale cercetărilor complexe efectuate la stațiunea din perioada pa- leoliticului inferior de la Bairaki, descoperită în anul 2010 și cercetată în anii 2011-2012. Investigațiile au fost realizate de un colectiv de cercetători din Rusia și din Republica Moldova, care a inclus arheologi (Institutul isto- riei culturii materiale al AŞR, Sankt Petersburg; Institutul Patrimoniului Cultural, AŞM), geologi și paleogeografi (Institutul de geografie și geologie al AŞR, Moscova).
La stațiune, în depunerile vechi de pe terasa a VII-a a Nistrului, au fost descoperite câteva straturi ce conțineau artefacte arheologice și paleontologice. În conformitate cu stratigrafia sitului au fost identificate două complexe: timpuriu și târziu. Primul e legat de depunerile aluviale, iar al doilea - de solurile fosile. Descoperirile din com- plexul târziu sunt reduse la număr și sunt analogice cu piesele din piatră a așa-numitei „industrii de Dubăsari", o variantă regională a acheulianului (500-700 mii ani). Mai numeroase sunt descoperirile din complexul timpuriu, încadrate în eopleistocenul târziu (0,8-1,2 mil. ani), care coincide cu Oldowanul dezvoltat (clasic) din Africa și Eurasia.
Fig. 2. Bairaki. Planurile și profilurile secțiunilor: 1 - sedimentele holocene; 2 - loess; 3 - sol fosil de culoare maro; 4 - sol fosil de culoare roșiatică; 5 - sol fosil hidromorfic; 6 - sedimentele râurilor de luncă; 7 - sedimentele râurilor de bayou; 8 - sedimentele di albia râului; 9 - conglomerat.
Fig. 3. Bairaki. 1 - vedere generală a văii și stațiunii Bairaki dinspre sud; 2 - vedere generală a săpăturilor dinspre partea opusă (vest) a văii.
Fig. 4. Piese de piatră din complexul târziu: 1, 5 - chopper; 2 - nucleu; 3, 4 - racloare.
Fig. 5. Piese de piatră din complexul târziu: 1 - așchie; 2 - așchie cu retușe; 3 - racloar; 4 - unealtă din prund; 5 - nucleu-racloar.
Fig. 6. Piese de piatră din complexul timpuriu: 1 - unealtă din prund de tip „pic"; 2-4 - chopper. Fig. 7. Piese de piatră din complexul timpuriu: 1-12 - așchii; 13-16 - nuclee.
Fig. 8. Piese de piatră din complexul timpuriu: 1-4 - gratoare; 5-7 - străpungătoare; 8 - protobifacială; 9, 10 - cuțite de tip „à dos"; 11, 12 - racloare.
Fig. 9. Piese de piatră din complexul timpuriu: 1-5 - bill-hooks; 6, 8 - vârfuri; 7 - racloar.
Николай К. Анисюткин
О специфических особенностях каменного инвентаря слоя 3а грота Тринка 1
Tyragetia, serie nouă, vol. III [XVIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
