#Exponatul Lunii

Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu. Telegraful s-a răspândit foarte repede și o rețea de sârme se întindea în întreaga lume.

În 1837, pictorul si fizicianul american Samuel Morse a inventat primul aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840. Pentru a trimite mesaje prin fir, Morse elaborează în 1838 un cod simplu de puncte și liniuțe, care reprezentau literele alfabetului, cunoscut ca „alfabetul Morse".

Atât codul Morse cât și aparatul telegrafic au fost îmbunătățite de-a lungul vremii, telegraful devenind mai bine de un secol cel mai răspândit sistem de comunicare și transmitere a informației, până la apariția internetului. Sistemul de telegrafie a constat dintr-o serie de stații repetoare de-a lungul traseului liniei de transmisie. Fiecare stație avea un operator care primea și transmitea mesaje prin telegraf. Aparatul Morse transmitea circa 25 de cuvinte pe minut, care erau înregistrate codificat pe o bandă de hârtie. Operatorul însărcinat cu transmiterea mesajului îl decodifica și îl scria pe hârtie folosind o mașină de scris specială.

În Basarabia, telegraful a pătruns în 1860: la 8 aprilie își începe activitatea stația telegrafică Bender, iar la 24 aprilie cea din Chișinău, urmare a construcției primei linii telegrafice Odesa-Chișinău-Leova. În prezent, s-a renunțat la serviciile de telegrafie. Singurii care mai folosesc comunicarea codificată sunt radioamatorii.

Aparatul telegrafic Morse prezentat provine de la uzina electrotehnică Osinoostrovsky, Uniunea Sovietică, și datează cu anul 1934. Exponatul a fost restaurat de către Mihail Culașco.

Tur Virtual

Publicaţii

Biblioteca „Tyragetia"

Denis Topal

Акинак на западе скифского мира (Akinakes-ul în vestul lumii scitice)

Biblioteca „Tyragetia” XXXV, Chișinău, 2021, 648 p. ISBN 978-9975-80-903-0; 978-9975-87-897-5

Prin acest studiu s-a încercat sistematizarea armelor cu tăiș de tip scitic de pe teritoriul Europei Centrale și de Sud-Est (Moldova, vestul Ucrainei, România, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Cehia, Slovacia și Polonia). Autorul prezintă datele detaliate ale descoperirilor de spade și pumnale din perioada scitică (peste 200 de exemplare), analizează pozițiile cronologice ale acestor obiecte pe baza complexelor funerare și relevă o corelație cu alte tipuri de arme. Caracteristicile tipologice ale armelor nomazilor timpurii sunt studiate pe un fundal cultural și istoric larg, acoperind toate culturile conexe ale continuumului cultural de stepă euroasiatică din epoca scitică din nord-vestul Chinei până în Silezia, inclusiv Siberia, regiunea Volga-Ural, Balcani și Caucazul. Astfel, au fost urmărite schimbări fundamentale în morfologia akinakes-ului scitic, au fost identificate „tipuri culturale" cu semnificație cronologică, au fost determinate sursele de generare a tipurilor de akinakes-uri scitice și a fost înregistrată dinamica cronologică acestor surse. Lucrarea este scrisă în limba rusă şi cuprinde 648 pagini, în care sunt inserate: textul, 212 figuri, 40 planșe ale catalogului şi 16 planşe color.

Cuprins

Introducere
Mulțumiri

1. DE LA PRIMELE OBSERVAȚII LA PRIMELE TIPOLOGII. ISTORICUL CERCETĂRII SPADELOR ȘI PUMNALELOR SCITICE

1.1. 1870-1940. 1850-1940. Primele observații
1.2. 1950-1980. Primele clasificări
1.3. 1990-2010. Primele tipologii

2. „TIPURILE IDEALE" ALE UNEI TIPOLOGII NEIDEALE. ASPECTE EUROASIATICE ALE STUDIULUI SPADELOR SCITICE

2.1. Originea akinakes-ului
2.2. Grupuri dimensionale ale spadelor scitice
2.3. Spadele ceremoniale ale nomazilor timpurii și akinakes-ul din Vettersfelde
2.3.1. Depozitul din Ziwiye
2.3.2. Tezaurul Oxus
2.3.3. Tezaurul de la Vettersfelde

3. FORME SCITICE TIMPURII ȘI REFLECTAREA LOR ÎN VESTUL LUMII SCITICE

3.1. Akinakes-uri din bronz și teci scitice timpurii
3.1.1. Tipul Gudermes.
3.1.2. Akinakes-uri de bronz din Asia
3.1.3. Tipul Posmuș
3.1.4. Buterole scitice timpurii
3.2. Tipul Kelermes și variațiile „vestice" ale acestuia
3.2.1. Formele locale scitice timpurii din regiunea Carpato-Danubiană

4. PERIOADA SCITICĂ MIJLOCIE. ÎN CĂUTAREA FORMELOR NOI

4.1. Începutul perioadei scitice mijlocii. Extinderea către stepă
4.1.1. Tipul Shumeyko
4.1.2. Tipul Vettersfelde
4.2. Sfârșitul culturii scitice mijlocii. Tipul Cozia
4.3. Tipul Nógrád și spade scitice cu lama cu un singur tăiș

5. AKINAKES SCITIC CU ANTENE. EVOLUȚIA UNEI IDEI

5.1. Evoluția akinakes-ului cu terminația anteniformă
5.1.1. Reprezentări pe sculptura monumentală
5.1.2. Terminații anteniforme în perioada scitică timpurie
5.2. „Înfrumusețarea" terminației mânerului. Tipul Găiceana
5.2.1. Tipul Marychevka
5.2.2. Pumnale cu grifoni de tipul Issyk
5.3. „Desfigurarea" terminației
5.3.1. Tipul Grishchentsy
5.3.2. Tipul Beixinbao

6. SCIȚIA CLASICĂ ȘI „TOAMNA DE AUR" A SPADEI SCITICE

6.1. Tipul Solokha și evoluția finală a terminației anteniforme
6.2. Tipul Chertomlyk și „Toamna de aur" a culturii scitice
6.3. Tipul Shulgovka și spadele cu lamă cu un singur tăiș din perioada scitică clasică

7. REGIUNEA DUNĂRIANĂ. CRONOLOGIA GRUPURILOR LOCALE

7.1. Tipologia grupurilor culturale pe baza armamentului
7.2. Cronologia grupurilor culturale din regiunea Dunării
7.2.1. Grupul de nord-vest (polonez)
7.2.2. Grupul Tisa (maghiar)
7.2.3. Grupul transilvănean
7.2.4. Grupul din Carpații Meridionali (valah)
7.2.5. Grupul sud-dunărean (bulgar)
7.2.6. Grupul carpato-nistrean (moldovenesc)
7.2.7. Grupul din stepa nord-pontică (Dunărea de Jos și Nistrul Inferior)

Concluzii
Bibliografie
Lista abrevierilor
Catalogul spadelor, pumnalelor și elementelor de teci din perioada scitică de la regiunea dunăreană
Rezumat (în engleză)
Rezumat (în română)
Lista ilustrațiilor
Planșe color