#Exponatul Lunii

Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu. Telegraful s-a răspândit foarte repede și o rețea de sârme se întindea în întreaga lume.

În 1837, pictorul si fizicianul american Samuel Morse a inventat primul aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840. Pentru a trimite mesaje prin fir, Morse elaborează în 1838 un cod simplu de puncte și liniuțe, care reprezentau literele alfabetului, cunoscut ca „alfabetul Morse".

Atât codul Morse cât și aparatul telegrafic au fost îmbunătățite de-a lungul vremii, telegraful devenind mai bine de un secol cel mai răspândit sistem de comunicare și transmitere a informației, până la apariția internetului. Sistemul de telegrafie a constat dintr-o serie de stații repetoare de-a lungul traseului liniei de transmisie. Fiecare stație avea un operator care primea și transmitea mesaje prin telegraf. Aparatul Morse transmitea circa 25 de cuvinte pe minut, care erau înregistrate codificat pe o bandă de hârtie. Operatorul însărcinat cu transmiterea mesajului îl decodifica și îl scria pe hârtie folosind o mașină de scris specială.

În Basarabia, telegraful a pătruns în 1860: la 8 aprilie își începe activitatea stația telegrafică Bender, iar la 24 aprilie cea din Chișinău, urmare a construcției primei linii telegrafice Odesa-Chișinău-Leova. În prezent, s-a renunțat la serviciile de telegrafie. Singurii care mai folosesc comunicarea codificată sunt radioamatorii.

Aparatul telegrafic Morse prezentat provine de la uzina electrotehnică Osinoostrovsky, Uniunea Sovietică, și datează cu anul 1934. Exponatul a fost restaurat de către Mihail Culașco.

Tur Virtual

Publicaţii

Biblioteca „Tyragetia"

Natalia Mateevici

Amforele grecești în mediul barbar din nord-vestul Pontului Euxin în sec. VI – începutul sec. II a. Chr.

Biblioteca „Tyragetia” XIV, Chișinău, 2007, 284 p. ISBN 978-9975-80-080-8.

Studiul monografic de față este prima lucrare de sinteză, ce vizează procesul de desfășurare a relațiilor comerciale dintre civilizația greacă antică și triburile autohtone din regiunea cuprinsă între Carpații Orientali și Bugul de Sud.

Lucrarea este axată pe studierea și cercetarea unei singure categorii de artefacte ale importului grecesc – amforele, vase speciale destinate păstrării și transportării soluțiilor lichide, în special a vinului și uleiului de măsline, principalele categorii ale comerțului greco-barbar. Fiind totodată și cea mai numeroasă categorie de producere ale importului grecesc în lumea barbară, amforele, reflectă cu exactitate toate etapele de dezvoltare ale comerțului greco-barbar din perioada antică.

În lucrare au fost cercetate, studiate și plasate în circuitul științific piese amforistice din patrimoniile instituțiilor de specialitate din trei țări: Republica Moldova, România, Ucraina.

Folosirea în studiul dat unui număr impresionant de surse inedite, face ca el să fie cât mai exhaustiv, ridicându-i prin aceasta valoare lui științifică.

Studiul amforelor grecești și a răspândirea lor în mediul barbar, oferă posibilitatea cercetătorilor de o feri o datare relativ exactă a siturilor arheologice ale autohtonilor din spațiul nord-vest pontic.

Textul lucrării este completat cu un număr impunător de planșe, nelipsit, de fapt, într-un studiul arheologic, care conțin atât imagini ale vaselor propriu-zise, cât și 18 hărți. Aici, am mai putea adăuga, primul catalog de ștampile amforistice grecești, descoperite în mediul barbar al acestui spațiu, întocmit de către autor, ce conține circa 370 de ștampile.