#Exponatul Lunii

Una din marile realizări tehnice care a revoluționat ideea de timp și spațiu, deschizând o nouă eră în istoria comunicării, este telegrafia. Aceasta se bazează pe transmiterea semnalelor electrice printr-un cablu pe distanțe lungi, permițând oamenilor să comunice instantaneu. Telegraful s-a răspândit foarte repede și o rețea de sârme se întindea în întreaga lume.

În 1837, pictorul si fizicianul american Samuel Morse a inventat primul aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840. Pentru a trimite mesaje prin fir, Morse elaborează în 1838 un cod simplu de puncte și liniuțe, care reprezentau literele alfabetului, cunoscut ca „alfabetul Morse".

Atât codul Morse cât și aparatul telegrafic au fost îmbunătățite de-a lungul vremii, telegraful devenind mai bine de un secol cel mai răspândit sistem de comunicare și transmitere a informației, până la apariția internetului. Sistemul de telegrafie a constat dintr-o serie de stații repetoare de-a lungul traseului liniei de transmisie. Fiecare stație avea un operator care primea și transmitea mesaje prin telegraf. Aparatul Morse transmitea circa 25 de cuvinte pe minut, care erau înregistrate codificat pe o bandă de hârtie. Operatorul însărcinat cu transmiterea mesajului îl decodifica și îl scria pe hârtie folosind o mașină de scris specială.

În Basarabia, telegraful a pătruns în 1860: la 8 aprilie își începe activitatea stația telegrafică Bender, iar la 24 aprilie cea din Chișinău, urmare a construcției primei linii telegrafice Odesa-Chișinău-Leova. În prezent, s-a renunțat la serviciile de telegrafie. Singurii care mai folosesc comunicarea codificată sunt radioamatorii.

Aparatul telegrafic Morse prezentat provine de la uzina electrotehnică Osinoostrovsky, Uniunea Sovietică, și datează cu anul 1934. Exponatul a fost restaurat de către Mihail Culașco.

Tur Virtual

Cercetare Proiecte de Cercetare

„Identificarea, documentarea, cercetarea și punerea în valoare a colecțiilor de patrimoniu muzeal" (2011-2012)

În prezent muzeul realizează proiectul instituțional „Identificarea, documentarea, cercetarea și punerea în valoare a colecțiilor de patrimoniu muzeal" (2011-2012).

Patrimoniul muzeal, ca parte componentă a patrimoniului național, este un factor important pentru păstrarea identității, valorilor culturale și naționale, de dezvoltare durabilă, de armonie socială, de promovare a unui dialog intercultural în țară și străinătate. Patrimoniul muzeal este indispensabil pentru o viață echilibrată și completă, el trebuie documentat, cercetat, conservat și făcut accesibil la nivel științific și public. Activitatea de cercetare și expunere a patrimoniului sunt justificate ca un mijloc de garanție a dreptului de acces a fiecăruia la resursele culturale de valori, pentru cunoașterea istoriei și culturii naționale și universale, atât în prezent cât și în viitor. Cunoașterea și valorificarea științifică și publică a colecțiilor muzeale se impune și ca o consecință firească a rolului și locului instituției muzeale în viața societății contemporane.

Proiectul este axat pe două obiective principale:

- documentarea științifică a colecțiilor arheologice, proces condiționat de elucidarea cunoașterii provenienței, identificării condițiilor originare de descoperire, stabilirii semnificației patrimoniale (muzeale); această documentare științifică este indispensabilă și fundamentală pentru cercetarea, conservarea și cunoașterea artefactelor arheologice;

- cercetarea și valorificarea fondului documentar (a pieselor cu suport de hârtie), ce va avea drept urmare în anii următori apariția unor noi forme de valorificare a rezultatelor cercetării: cataloage științifice, repertorii, ediții enciclopedice) și totodată va contribui la democratizarea muzeului și va lărgi accesul publicului la valorile patrimoniale de muzeu.

Realizarea proiectului va contribui la elaborarea unor standarde calitative de evidență științifică a patrimoniului, la lărgirea dialogului științific și cultural, național și internațional cu funcție de raportare a rezultatelor cercetărilor, la afirmarea unei societăți deschise și conștiente de valoarea patrimoniului cultural-istoric.