Porțelanul este un material ce-a stârnit mult interes de-a lungul istoriei, iar fabricarea acestuia a fost o adevărata provocare. Numit și „aur alb", porțelanul este un material ceramic alb și translucid, obținut prin arderea la temperaturi înalte a unei paste de caolin, cuarț și feldspat, plus alte adaosuri. Pentru prima oară el a fost descoperit și folosit în China. Primele obiecte chinezești au ajuns în Europa în secolul al XIII-lea, însă o răspândirea mai largă a porțelanului chinezesc pe continentul european se atestă în secolul al XVII-lea. Tehnologia producerii porțelanului a fost ținută în secret foarte mult timp de către chineji.
Prima manufactură de porțelan dur din Europa, cea din orașul Meissen, a fost deschisă în 1710 datorită descoperirilor făcute în producerea porțelanului de către matematicianul și fizicianul din Saxonia Ehrenfried Walter von Ischirnhaus (1661-1708), realizate în practică de alchimistul de la curtea regală - Johann Friedrich Böttger (1682-1718), care a inventat smalțul și a obținut contopirea absolută a ciobului și smalțului. Fabrica Meissen, funcțională și astăzi, a creat și creează o gamă vastă de produse din porțelan. Realizate de cei mai buni artiști, sculptori și gravori, care utilizează culori unice, pictate manual, cu un design exclusiv, produsele Meissen sunt de o calitate și eleganță deosebită, cu o faimă mondială.
Serviciul de ceai, incomplet compus din 7 piese (ceainic, vas pentru lapte, zaharniță, două căni cu farfurioare), expus în această vitrină reprezintă un produs al celebrei fabrici din orașul Meissen, regatul Saxonia, Germania, lucrat în prima jumătate a secolului al XIX-lea din porțelan de înaltă calitate. Exponatul a intrat în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei prin transfer de la Casa-muzeu „G. Cotovschi" din Hâncești, închisă în anii 1989-1990.
Este remarcabil decorul acestor piese, executat manual numit „flori germane", unul din cunoscutele stiluri de decorare cu flori și plante, practicat de meșterii de la această manufactură încă din secolul al XVIII-lea, fiind influențați de porțelanul chinezesc, decorat cu imagini de flori și fructe. O trăsătură specifică al acestui stil de decorare consta în „împrăștierea florilor", adică aranjarea lor sub formă de inflorescențe florale individuale sau buchete pe suprafața obiectelor de porțelan.
Marcajul de pe partea inferioară a pieselor reprezintă două săbii încrucișate, elemente împrumutate din stema regatului Saxonia, aplicat manual cu vopsea de cobalt sub glazură. Cu mici schimbări în reprezentarea săbiilor, această marcă este utilizată începând cu anul 1722 și până în prezent. Pentru marcajul de pe piesele din serviciu este caracteristic redarea unor puncte proeminente pe săbiile încrucișate. Acest marcaj s-a utilizat la fabrica Meissen în perioada anilor 1815-1860.
Pictura policromă florală, aurirea și aplicarea bobocului de trandafir pe capacele ceainicului și a zaharniței, conferă o delicateță sublimă acestor piese, de o răspândire rară.
Utilizarea bronzului la producerea akinakesurilor scitice timpurii
Tyragetia, serie nouă, vol. IX [XXIV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică Chișinău, 2015
Rezumat
Pentru pumnalele akinakai scitice timpurii este caracteristică realizarea lor din bronz, cel mai des în aliaj cu fierul. Tehnologia confecționării mânerelor bimetalice este pusă în legătură cu „schema cimeriană” în a cărui cadru se confecționau așa-numitele pumnale de tip Kabardino-Piatigorsk. Cele mai târzii piese de acest tip sunt atestate în siturile datate la mijlocul sec. VII a. Chr. și din acest considerent pot fi tratate drept precursoare ale akinakesului scitic. Atelierele scitice au moștenit tehnologia bimetalică de la predecesorii lor și primele pumnale de acest fel sunt asociate cu tipul Gudermes, apărut la sfârșitul sec. VIII a. Chr. - începutul sec. VII a. Chr. în Caucaz. Akinakai timpurii sunt cunoscute și în bazinul Carpatic, fiind confecționate în totalitate sau parțial din bronz, de tip Posmuș. Descoperirile respective sunt atribuite tradiției Kelermes, aceasta din urmă a pătruns în nordul Pontului și în zona carpato-nistreană tot din Caucaz. Cu privire la pumnalele de tip Posmuș, constatăm că, probabil, acestea reprezintă piese ale unei etape de trecere, combinând tehnologia prelucrării bronzului cu o morfologie nouă. Legătura genetică dintre tipurile Gudermes și Kelermes este ilustrată prin realizarea mânerelor din trei părți, centrală fiind în secțiune romboidală cu inel de prindere. Piesele bimetalice sunt de fapt produsul unei evoluții a pumnalelor „laboratorului caucazian”. Totodată, putem presupune că, o perioadă oarecare, piesele date au coexistat cu pumnalele de tip Kabardino-Piatigorsk, probabil în prima jumătate a sec. VII a. Chr. Evoluția ulterioară a pumnalului akinakai scitic și răspândirea lui largă în nordul Pontului a condus la renunțarea confecționării acestuia din bronz, probabil datorită complexității tehnologiei și limitării accesului la materia primă. Însă, morfologia noilor produse, calitativ nouă, a condus la apariția noilor tipuri de piese. În spațiul carpato-nistrean, în perioada scitică timpurie, tradițiile Gudermes și Kelermes suportă o serie de modificări. Drept rezultat, în Transilvania apar pumnalele de tip Posmuș, iar în Valahia cele de tip Ferigele, al căror areal nu se extinde în afara regiunii și formează două variante locale. Analiza răspândirii pumnalelor akinakai scitice timpurii ne permite să constatăm că pătrunderea tipului respectiv de armament s-a produs pe două căi: în perioada timpurie, prin nordul regiunii de silvostepă, în Transilvania, și mai târziu, prin regiunea de sud – în câmpia Bărăganului.
Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Akinakai de tipul Gudermes. 1 - Polsko Kosovo; 2 - Gudermes (Stepnoj), tum.; 3 - Tlia, m. 85; 4 - Muzeul de istorie din or. Harkiv; 5 - Maslovka; 6 - Pokrovka; 7 - Berezovka-Muntele Karaulnaia; 8 - Orbeasca de Sus; 9 - Stremț; 10 - Bujor; 11 - Kumbulta (Galiat, Faskau); 12 - Lopatino; 13 - Muzeul din or. Zlatoust; 14 - Rajgorod (Prussy), tum. 2; 15 - Šolohovo, tum. 13; 16 - Bogučary; 17 - Gradižsk; 18 - Lapot’ (tumulul lui Stenka Razin) lângă or. Kamyšin; 19 - Łubnice; 20 - Steženskij; 21 - Mežgorie-Barabanovo. Fig. 2. Akinakai de tipul Posmuș (1-9) și akinakai de origine siberiană (10-13). 1 - Firminiș; 2 - Aiud-Parc; 3 - Posmuș; 4 - Tiszabercel; 5, 7 - Mărișelu, gr. 7; 6 - Mărișelu, gr. 4; 8 - Mărișelu, gr. 6; 9 - Budești-Fînațe, gr. 6; 10 - Kîzîltu; 11 - Timašovka; 12 - Borsod; 13 - Ruskie Folvarki. Fig. 3. Complexe funerale cu akinakai de tipul Posmuș: А - Budești-Fînațe, gr. 6; B - Aiud-Parc; C - Mărișelu, gr. 7; D - Mărișelu, gr. 6; E - Mărișelu, gr. 4; F - Posmuș. Fig. 4. Distribuirea akinakai bimetalice și din bronz. А - akinakai din bronz de origine siberiană: 1 - Borsod; 2 - Ruskie Folvarki (or. Camenița); 3 - Timašovka; 4 - Kîzîltu. B - akinakai de tipul Gudermes: 1 - Polsko Kosovo; 2 - Orbeasca de Sus; 3 - Stremț; 4 - Rajgorod; 5 - Gradižsk; 6 - Harkiv; 7 - Bogučary; 8 - Steženskij; 9 - Pokrovka; 10 - Maslovka; 11 - Lopatino; 12 - Berezovka; 13 - Zlatoust; 14 - Lapot’; 15 - Bujor; 16 - Kumbulta; 17 - Stepnoj; 18 - Tlia; 19 - Łubnice; 20 - Šolohovo; 21 - Mežgorie-Barabanovo. C - akinakai de tipul Posmuș: 1 - Tiszabercel; 2 - Firminiș; 3 - Aiud; 4 - Budești-Fînațe; 5 - Mărișelu; 6 - Posmuș. Fig. 5. Buterole în forma de cap de pasăre. 1 - Nižnij Čegem, m. 4; 2 - Nižnij Čegem, gr. 2; 3 - Verhnij Aul; 4-7 - Faskau; 8 - Klivana; 9, 15 - Koban; 10 - Nacargora, m. 495; 11 - Dvani, m. 4; 12 - Ahmylovo, m. 336; 13 - Patardzeuli; 14 - Firminiș; 16 - Vladimirovskij, m. 55; 17 - Majkop; 18 - Tlia, m. 246; 19 - Aleksandrovka; 20 - Sennoe-Nekrasovka; 21 - cetățuia Paškovskoe-5; 22 - Surb-Haci; 23 - Staryj Krym; 24 - Insula Şerpilor (Leucos); 25 - Nisporeni; 26 - Repeahovataja Moghila (Matusov), m. 2. Fig. 6. Distribuirea buterolelor în forma de cap de pasăre. А - tipul digorian (Faskau), B - tipul Koban, C - tipul de tranziție (Firminiș), D - tipul pontic (Matusov). 1 - Firminiș; 2 - Nisporeni; 3 - Insula Şerpilor (Leucos); 4 - Repeahovataja Moghila (Matusov); 5 - Sennoe; 6 - Aleksandrovka; 7 - Surb-Haci; 8 - Staryj Krym; 9 - Vladimirovskij; 10 - cetățuia Paškovskoe; 11 - Majkop; 12 - Verhnij Aul; 13 - Nižnij Čegem; 14 - Faskau; 15 - Koban; 16 - Tlia; 17 - Dvani; 18 - Nacargora; 19 - Klivana; 20 - Patardzeuli; 21 - Ahmylovo.
Денис Топал
Бронзовые котлы скифского периода из коллекции Национального музея истории Молдовы
Tyragetia, serie nouă, vol. XIV [XXIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2020
Денис Топал, Валерий Бубулич
Уникальная находка позднелатенского кинжала типа сика в Республике Молдова
Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Денис Топал
Е. Сава, С. Агульников, И. Манзура, Исследования курганов в Буджакской степи (1980- 1985 гг.). Кишинев: Bons Offices, 2019, 368 с., ISBN: 978-9975-87-560-8
Tyragetia, serie nouă, vol. XIV [XXIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2020
Станислав Церна, Денис Топал
Două noi depozite și unele descoperiri izolate de piese metalice din epoca bronzului - Halstatt-ului timpuriu de pe teritoriul Republicii Moldova
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Denis Topal, Vlad Vornic
Piese de harnaşament prescitice din Moldova: o descoperire nouă de la Socola
Tyragetia, serie nouă, vol. XVIII [XXXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Porțelanul este un material ce-a stârnit mult interes de-a lungul istoriei, iar fabricarea acestuia a fost o adevărata provocare. Numit și „aur alb", porțelanul este un material ceramic alb și translucid, obținut prin arderea la temperaturi înalte a unei paste de caolin, cuarț și feldspat, plus alte adaosuri...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Serviciul de ceai, incomplet compus din 7 piese (ceainic, vas pentru lapte, zaharniță, două căni cu farfurioare), expus în această vitrină reprezintă un produs al celebrei fabrici din orașul Meissen, regatul Saxonia, Germania, lucrat în prima jumătate a secolului al XIX-lea din porțelan de înaltă calitate. Exponatul a intrat în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei prin transfer de la Casa-muzeu „G. Cotovschi" din Hâncești, închisă în anii 1989-1990.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
