#Exponatul Lunii

Acest portret impresionant al lui Mihai Eminescu, realizat de artistul Alexandru Gușanov, este inspirat din una dintre cele patru fotografii cunoscute ale poetului. Fotografia care a stat la baza acestui portret a fost realizată în anul 1869, în Piața Sf. Wenceslas din Praga, când Eminescu avea doar 19 ani. Compoziția ovală și cromatica armonioasă subliniază personalitatea marcantă și carisma tânărului poet, surprinzând o expresie ce sugerează atât melancolie, cât și profunzime intelectuală.
Alexandru Gușanov (1929-2005), pictor moldovean de origine ucraineană, s-a remarcat prin opera sa vastă, ce numără aproximativ 5.000 de lucrări - portrete, peisaje și naturi statice. Stabilit în Moldova din 1945, Gușanov a absolvit Școala Republicană de Arte Plastice „I.E. Repin" din Chișinău în 1952. Lucrările sale au fost expuse în numeroase expoziții naționale și internaționale, fiind apreciate în țări precum Franța, Ungaria, Rusia și Iugoslavia. Artistul a dedicat o mare parte din cariera sa creării de portrete ale personalităților istorice și culturale, inclusiv Dimitrie Cantemir, Mihail Kogălniceanu și Alexei Mateevici, care fac parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei.
Subiectul portretului, Mihai Eminescu (1850-1889), este cel mai important poet al literaturii române, ale cărui opere reflectă profunzimea gândirii, sensibilitatea față de natură și identitatea națională. La vârsta de 19 ani, când a fost realizată fotografia ce a inspirat acest portret, Eminescu se afla în plin proces de formare intelectuală, pregătindu-se să devină vocea emblematică a culturii românești. Printre cele mai cunoscute creații ale sale se numără poemul Luceafărul, o capodoperă a literaturii universale.

Tur Virtual

Axa Cronologică

Epoca bronzului

(începutul mileniul al III-lea - sfârșitul mileniului II a.Chr.)

Epoca bronzului este o perioadă cultural-istorică caracterizată prin apariția și răspândirea pieselor din bronz – primul metal creat artificial. În zona carpato-nistreană primele obiecte de bronz apar la începutul mileniului al III-lea a. Chr. Cea mai largă răspândire ele au avut în etapele finale ale epocii. De rând cu piesele din bronz cultura materială mai este reprezentată prin vase ceramice de diferite forme, cu sau fără decor, dar și unelte de piatră, os și corn. Un element distinctiv pentru această epocă sunt complexele funerare în formă de tumuli.

Epoca bronzului este constituită din trei etape, fiecare cu trăsături particulare ale culturilor arheologice care le alcătuiesc.

Etapa timpurie a bronzului (mijlocul mileniului III - începutul mileniului II a.Chr.) este reprezentată de cultura mormintelor cu ocru (Jamnaja) purtătorii cărora sunt identificați cu indoeuropenii arhaici [7]. În această etapă mai sunt incluse cultura mormintelor în catacombe [1] și cultura Edineț [5, 6]. În cultura materială a populației se remarcă prezența topoarelor de luptă cu suprafața prelucrată impecabil [1].

Etapa mijlocie (începutul mileniului II - mijlocul mileniului II a.Chr.) este reprezentată de cultura Ceramicii ornamentate cu multe brâie de origine euroasiatică și cultura Komarov [8], ultima fiind o expresie periferică a culturilor epocii bronzului din Polonia și Ucraina de Vest.

Etapa târzie (mijlocul mileniului II – sfârșitul mileniului II a.Chr.) se caracterizează prin apariția complexului cultural Noua-Sabatinovka-Coslogeni care a îmbinat elemente de origine euroasiatică și carpato-balcanice, inclusiv vase cu torți [9]. Purtătorii acestui complex cultural ocupau un teritoriu vast – din stepele nord-pontice până în Podișul Transilvaniei. Ocupația de bază a acestor comunități era păstoritul. O trăsătură distinctivă a etapei finale sunt depozitele de bronzuri. În fondurile Muzeului se păstrează mai multe piese cu valoare de unicat – topoare, pumnale, seceri, ace, vase, podoabe și piese votive [2, 3, 4].

1. Topor-ciocan de luptă, cultura catacombelor